Sunt ciudat… – sfatul vostru

Nu stiu nici eu exact ce imi doresc. Un singur lucru e cert. Vreau sa fiu singur. Sa incerc sa traiesc pentru tot si toate. Sa ajut si sa primesc ajutor. Dar din pacate nu prea imi iese. Incercam sa fiu eu cu adevarat, dar se pare ca mai bine imi vad de ceea ce ar trebui sa ma preocupe cel mai mult…. scoala.

Voi ce imi recomandati sa fac? Sa dechid ochii a doua persoane la care tin foarte mult si sa nu le las sa faca gresala pe care o vor regreta toata viata (- daca nu toata viata vor regreta timpul pierdut), sa imi vad de scoala si sa ma consum doar pe problemele mele?

Chiar am nevoie de un sfat prietenesc din partea voastra. Astept raspunsuri sincere. Nu vreau sa mai intru in detalii pentru ca nu si-ar avea rostul.

Citeste mai mult »

curajoșii de pe bloguri și amenințările online

să le cadă un ghiveci în cap pe stradă tuturor celor care pun nick-uri și adrese de email la bâză atunci când lasă comentarii pe bloguri. nimic nu e mai enervant decât un poponar sau o pizdă proastă care te jignește din umbră.
aici nu e vorba de “nu-i bagă în seamă” sau “dă-i în morții lor”, ci de faptul că puteți jigni atât de rău pe cineva prin comentariul ăla, încât anonimatul vostru întârâtă și mai mult victima. dacă arunci cu căcat și fugi, riști să ți-o iei mai grav.

de-a lungul timpului m-au amenințat destul de multe persoane importante și misterioase al căror orgoliu se pare că l-am rănit într-un fel sau altul pe care nu l-am aflat nici până azi. le-am pierdut numărul, cauza sau esența. până acum trebuia să rămân fără dinți în gură, să vină țiganii peste mine de vreo câteva ori, să vină și interlopii peste mine de și mai multe ori, să-mi iau bătaie pe stradă de la “Tu știi bă cine sunt eu?”, să mă prindă la școală și să-mi dea bucata, să mă taie, să mă fută în cur și să-mi aprindă o țigară cu un pistol-brichetă.

nu, nu sunt tare în gură, iar în “scandaluri” mi-e aproape imposibil să mă implic sau chiar să provoc. așa e gena mea, de pacifiști hateri. degeaba mă tot criticați cu “ai o gură mare” că eu nu prea jignesc niciodată o persoană (sau mai multe) specifică pe blog, ci o întreagă categorie sau clasă socială; poate pe la început când eram copil mai tâmpit, dar mi-a trecut. cine se simte îmi lasă comentarii anonime în care încearcă să se pișe pe mine. ce fac în legătură cu asta? varianta morală de la: le selectez, le scot pe foi la imprimantă, apoi mă duc cu ele la wc. mda, multe a mai înghițit closetul ăla.

când o să pricepeți și voi o dată pentru totdeauna că amențările virtuale nu au niciun sens? dacă-mi lași un comentariu anonim pe blog în care mă critici cu scopul de a mă face să plâng, (pentru mine cel puțin) nu are același farmec ca și cum mi-ai zice în față în față. în cel mai rău caz, o să mă enervezi ș-o să mai fac posturi de genul ăsta.

marș, dispari, jet, spânzură-te cu firul de la mouse, bagă limba la cooler, ia laptopul cu tine în cadă, bagă-ți cablul de la net pe gât, mușcă din tastatură, bagă capu în monitor și înfige-ți un ciob în jugulară, dar numai lasă-mă în pula mea în pace cu comentariile de genul. de acum înainte, orice comentariu anonim, șmecher dă pă net, gen, o să dispară. e blogul meu și fac ce vrea tricepsu’ meu cu el, și dacă zic că nu suport obsedații de internet cu chef de harță, înseamnă că nu-i suport și nu-i las să-și manifeste testosternul obținut din labă aici. de asta există forumurile. marș acolo.

acum aștept urările de bine; anonime desigur. pussies. cum vă suportați, bă?

Citeste mai mult »

trebuie să ieși din “cuvântul” părinților

da, avem 16 ani, pubertate, revoltă puerilă, teribilism, ălea ălea, dar s-a gândit cineva că poate ăsta e un fel de pretext? părinții n-au dreptate în nici jumate din cazuri. dacă stai să gândești teoretic și practic o să ajungi la aceeași concluzie ca și mine acum, dar și peste 10 ani. dacă nu erau chiar persoane care să-mi spună asta, nu mă mai oboseam și eu s-o repet.

“stai toată ziua și nu faci nimic în casă”- asta auzim destul de des unii dintre noi. poate că e adevărată în unele cazuri, dar cel puțin în al meu nu e. prietenii știu de ce. am observat că astfel de replici sunt folosite de părinți când sunt copleșiți de situație și rămân fără muniție, ca și comedianții ăia care după ce-și termină ultima glumă bună încep să reproducă altele mai vechi, inspirându-se din bucata de hârtie lipită în palmă.

– nu ai voie să te duci!
– păi da’ oricum mă întorc devreme și cu taxi, cu mai mulți.
– tot n-ai voie să te duci!
– de ce?
– ăăă, păi … pentru că sunt mulți golani afară noaptea, de aia
– &#@$#%!@$$%&^%&*&T** !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

aici ai două variante: ori continui să te cerți cu ei, fiind conștient de faptul că sunt încuiați și nu vor ceda nici acum, dar nici în următoarele 15 minute, că doar speranța moare ultima, ori le dai pace și nu te mai obosești să-i explici orbului unde se uită ca să vadă răsăritul. te faci tu mare, pleci din casă și o să-ți simtă lipsa că nu mai are cine să le dea cana cu apă la bătrânețe. aici te piși pe ei, dar e deja prea târziu.

concluzia, încă o dată, e că faza cu vârsta și o să vezi când te faci mai mare nu se aplică mereu. când nu se aplică, e timpul să-ți pui întrebări și să te gândești cum ai ajuns tu să faci asta dacă de fapt voiai să procedezi altcumva. presiunile părinților? aaa, da, se poate, distrug vise.

Citeste mai mult »

semidocta morgana

vine un moment în viața oricăuri băiat când nu se poate abține să nu pocnească o fată cu insuleta dreaptă fix în falca stângă, fardată. de obicei momentele astea sunt dese, dar nu e iarnă de fiecare dată ca să ai insulete în picioare.
totuși, pe cine? pe aia care odată era panarama școlii, iar acum e intelectuala din sângele curvelor. odată avea numai poze cu craci goi pe gresie sau parchet, acum cu ochelari și cartea în mâna, la o cafea. maturizare ca maturizare, fiindcă prima dată ea pare a fi de vină, însă când e proastă de pute și își mai dă și aere de olimpică pe țară la trei materii, nu se mai aplică regula.

dacă citești o carte nu ești mai deșteaptă, fiindcă cel mai probabil o citești repede, pe sărite, nu pricepi nimic din ea, treci peste cuvintele care ți se par greu de silabisit și rămâi la fel de proastă ca acum doi ani, ca acum un an, ca acum o lună și un pic când te-ai apucat de răsfoit cartea. ți-a uitat originile și așa-zisele pițipoance sunt acum pentru tine doar niște proaste care n-au gustul modei și au 0,5 kg pe fond de ten pe față. doar hainele au devenit mai elegante, că personalitatea n-a suferit nicio schimbare. teoretic, te-ai schimbat; practic, ai rămas aceeași terminată.

mai sunt unele care tocesc deampulea, reproduc cam tot ce scrie în carte, iau notă mare și apoi încep să trăiescă cu impresia că ele sunt dăștepte, iar restul dobitoci. ‘ca-ne-ați pula. în cele mai multe cazuri sunt alea care nu vor să plece atunci când toată clasa dorește asta, dar în ultimul timp și-au mărit semnificativ aria de acțiune. acum mai stau și prin centru, pe bănci, veșnic cu o carte în mână și îmbrăcate vintage. la prima vedere par fete deștepte, dar când începi să vorbești cu ele, ori îți vine să le strângi de gât, ori te caci pe tine de râs. încuiate, agramate, snoabe, suflet de piți mereu viu, proaste pur-sânge și cu un feminism de-a dreptul retardat, ele sunt viitorul, măcar pentru următorii doi ani când pornește alt trend.

mă simt inferior pe lângă ele, asta până când n-o să le mai suprot ș-o să le înjur de morți, iar în scurt timp o să rămân uimit de faptul că limbajul lor vulgar e mult mai bine antrenat decât al meu, de parcă ar fi crescut printre țărani de oraș, nicidecum într-un mediu de oameni civilizați, de unde pare că vine. n-are cum să fie o parvenită, hainele și pozele de pe blog, hi5 și facebook n-arată asta.

Citeste mai mult »

limba română 1 – 0 românii

faza cu fii și fi mă/ne oftică la culme, fiecare spune ceva diferit și pretinde că s-a informat dintr-o sursă sigură. ăsta e principalul motiv pentru care mulți preferă să vorbească în engleză, e mai ușor. și mie mi se pare. gramatica limbii române are o grămadă de bășini pe care trebuie să le respecți. acum serios, s-ar putea face și excepții. voi chiar credeți că vorbiți corect? să fiți siguri că nu. toți facem mai multe greșeli decât credem, așa că nu vă mai dați toți filologi nerealizați pe internet. nu mă credeți? aruncați o privire aici.
eu fac o grămadă de greșeli gramaticale și de exprimare, asta pentru că nu prea citesc (cărți), poate doar ziarul. regret asta pe zi ce trece fiindcă n-o să mai am timpul necesar atunci când voi fi mai mare, dar pur și simplu n-am răbdare. nu-i doar vina mea, am și alte influențe negative, cum ar fi articolele publicate în ziare sau reviste importante, sau chiar și emisiuni de la televizor (deși mă uit rar) în care presupun și eu că textele sunt verificate de niște specialiști înainte de a fi publicate.
heh, limba evoluează, aștept ziua când într-un se va scrie legat din cauza numărului din ce în ce mai mare de oameni care deja fac asta.

referitor la faptul că mănânc litere pe twitter, eu scriu foarte foarte foarte repede și n-apăs cum trebuie pe fiecare tastă, și uneori mai rămâne și cursorul în urmă din cauză că procesorul e supra-solicitat. nu, nu mă mai verific. aceiași problemă și pe blog. pare o scuză ușor necredibilă, dar ăsta-i adevărul. încă din clasa I eram singurul din clasa mea care nu mânca litere, asta venind ca o laudă penibilă menită să întărească afirmația anterioară.

parcă articolul ăsta nu e scris de mine, ciudat … să-i piș în freză de academicieni nehotărâți. gata, sună mai normal.

Citeste mai mult »

cam așa ceva

# în ultimele două săptămâni, școala mi-a mâncat zilele. era cam evident din ultimele articole. vrem să se închidă liceul din cauza gripei porcine, iar când zic vrem mă refer la aproape întreg colectivul de elevi.
# niciodată, dar niciodată să nu vă jucați pe facebook, mai precis FarmVille și Cafe World. provoacă dependență, jur. WOW e rahat în ploaie pe lângă astea …
# 2017 e cum m-am așteptat, piSdă. intro-ul te bagă în transă, urmând ca pentru vreo 17 trackuri să visezi, încheindu-se cu Vlad Dobrescu pe “Ce păcat că nu voi ști”. se ascultă în pat, cu căști pe urechi, volum 66.6% și cu ochii închiși. imaginația face restul.

cea mai inutilă tentativă de articol pe care am scris-o până acum. trei idei, trei eșecuri, trei începuturi de articole puse în trei paragrafe diferite într-un articol separat. e mai neplictisitor așa, totuși …

Citeste mai mult »

școală, profesori & shit

profesorii sunt cei care te fac să nu te mai duci la școală. de parcă n-aș avea dreptate …
când o să învățați și voi că nu cu note mici motivezi elevii să învețe. o dată ce-au primit o notă mică, cam slabe șansele să mai treacă pe la următoarele câteva ore, iar la două note deja nu-i mai vezi aproape un semestru întreg.
da, aici intervine și problema că n-ai pe ce să-i dai notă mai mare dacă nu învață nimic. vorbitul frumos aparent nu merge, dar are și el procentajul lui în situația bună cu care acel elev se va prezenta ora următoare.

-ai învățaț pentru azi?
-nu, pentru că …
– stai jos! dooooiii….

vocea blândă cu care spune ultima replică și zâmbetul înfiorător cu care pune nota în catalog te fac să te gândești la 1001 moduri cum acel profesor ar putea muri în chinuri groaznice. da, noi chiar vrem să muriți, n-o să avem nicio remușcare.
vii la oră, trântești catalogul, omori speranța la o medie generală mai mare a câtorva elevi, faci ora în scârbă, îi mai faci și pe elevi ca pe dracu pe motiv că nu învață nimic și te tirezi în cancelarie ca să mai stingi 3-4 țigări în timpul unor conversații dăștepte și culte cu alți câțiva de același soi ca și tine.

profesor, profesoară, ambele sexe au fixurile lor. cei mai ratați profesori sunt aceia care în liceu au fost tocilarii părâciooși ai clasei și toți îi luau la pulă de câte ori îi vedeau. nu văd unde ar fi problema în asta, și eu aș fi făcut la fel. cele mai ratate profesoare sunt acelea care în liceu erau tocilarele care nu chiuleau niciodată când toată clasa dorea și toți le tratau ca pe gunoaie. nu văd unde ar fi problema în asta, cu toții am fi făcut la fel. stai, facem. în concluzie, majoritatea cadrelor didactice retardate au sechele din anii adolescenței. profesori ce se răzbună fără motiv, profesoare ce urăsc băieții, mai ales dacă într-o clasă sunt trei-sferturi fete.

noi vă îndurăm 4 ani de generală și încă 4 de liceu. în școala generală e mai mică probabilitatea, dar e posibil orice. când ajungi la liceu întâlnești o mare diversitate de specimene, de la colegi la profesori. vezi că colegul sau profesorul ăla al tău din generală pe care-l făceai retardat era chiar mielușel pe lângă cel de care ai dat acum.

cum ajung toți ratații în liceul ăsta și toți frustrații profesori? nu știu cum funcționează sistemul, dar profesorii dau și un test psihologic înainte să înceapă să predea?

Citeste mai mult »

locul nepotrivit

le ascultăm fiindcă ne caracterizează, ne descriu momente ce le-am trăit de prea multe ori, stări care tot sperăm să nu le mai avem și așa mai departe. heh, măcar noi ne îmbinăm aproape perfect cu versurile, dar o grămadă de repări ne iau la mișto pentru asta, și asta ne calcă pe nervi. e vorba de hip hop, în caz că nu v-ați prins.
am fost crescuți de mici cu o grămadă de lipsuri, dar am trecut peste ele cu lacrimi, regrete, înjurături sau pur și simplu am uitat de ele. la unii dintre noi n-a venit în fiecare an Moș Crăciun sau Nicolae, iar dacă a venit, a făcut-o după posibilități, îndeajuns și așa.

viața e a dracu’ și de fiecare dată când ne prinde un pic mai binedispuși, ne confiscă fericirea. din cauza asta avem nevoie de “stimulenți” ca s-o recuperăm. suntem ăia care merităm mult mai multe decât avem acum și suntem de părere că foarte multe persoane ne-au furat viețile. avem cu ce să ne susținem opinia.

apreciază faptul că ai în care poți să dormi și pe cineva care să te certe și să-ți dea de mâncare, zilnic. nici nu știu de ce am zis asta …

da, ne-am născut în locul nepotrivit.
melodia oficial se numește “locul potrvit” și unul pe nume Guess Who a înregistrat-o ca să-și/să ne aline sufletele cu ea.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
și încă una, bonus:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Citeste mai mult »

S.P.E.R. – Start Prejudecăților despre Etnia Romă!

nu văd rostul campaniei S.P.E.R. pentru că oricum românii rămân la aceiași veche concluzie: țiganii sunt oaia neagră a României. ce, nu-i adevărat? oricât ați încerca să arătați că nu e așa, tot “niște indivizi de etnie romă” s-au luat la harță cu bâte și topoare, au furat ceva de pe vreo propietate publică, au provocat un accident fiindcă au încurcat traficul cu căruțele, au împrăștiat gunoaiele pe lângă tomberoane etc. mereu trebuie să fie un țigan care să cauzeze probleme.

e crescut de mic cu bătaie părintească, fără o grămadă de lucruri pe care e obligat să să le obțină prin furt sau amenințări; când mai crește îi sunt permise multe și ajunge la scurt timp să-și facă o gagică cu câțiva ani mai mică că el, ai cărei colegi de școală îi bate ca să-i “crească respectul” printre puradei. alții mai deștepți sau cu pumn mai tare ajung cămătari sau oameni de încredere ai acestora.

dacă treci pe lângă el pe stradă și ești îmbrăcat un pic mai diferit față de restul e aproape imposibil să nu facă glume de pompieri pe seama asta. în mijloace comune de transport, alte locuri publice, restaurante, baruri, parcuri, cluburi se comportă ca un țăran ce a venit pentru prima dată la oraș. nu știe să fie câtuși de puțin respectuos sau cizelat; pe oriunde s-ar duce, aproape sigur făcându-se remarcat, într-un mod negativ.

mai există și excepții, rare de altfel, cam 2 din 10 țigani fiind cu capul pe umeri și cu un comportament suficient de civilizat, astfel încât să nu se ia de hainele tale, muzica pe care o asculți în căști sau să încerce să bage frica în tine prin replici ratate, gen: “ce bă, ești șmecher de faci așa?” – ăștia trebuie bătuți cu un cactus stropit cu spirt.

într-adevăr au și românii o vină în asta, dar infimă față de a țiganilor, în sensul că noi fugim sau ne uităm urât la ei, îi ignorăm sau dăm afară din diverse locuri private din motive stupide, asta instantaneu făcându-i să se simtă disprețuiți. asta-i viața, primești exact ce oferi.

când țiganii deseori îmi fură hainele puse la uscat pe sârma din spatele blocului sau din uscătorie (cei care stau la parter știu despre ce vorbesc), aruncă cu jigniri în stânga și dreapta, se iau de mine fără motiv și mă atacă apoi cu tot tribul, atunci de ce să nu zic că vreau să moară (aproape) toți, sincer acum?

să fie clar, în acest articol e vorba decât de țiganii din România. cei din alte țări sunt mult mai normali.

Citeste mai mult »

masca ce NU te ferește de gripa porcină

urăsc măștile astea și moda care s-a creat cu ele. acum e fason, nu precauție.

te duci, îți cumperi masca de la farmacia de lângă tine, nu-ți pasă că-i cea mai ieftină și proastă, dar e un accesoriu “must have” pentru acest sezon. ți-o pui pe față, prima dată invers. îți dai seama după ce râd cățiva de tine și o întorci. mergi ce mergi cu ea, o grămadă de priviri ațintite asupra ta. mission acomplished. ajungi la școală, începe să te incomodeze, o lași pe bancă, se adună toate bolile și microbii emanați de flegmele colegilor tăi prin clasă în ea, după care tu o pui din nou la bot.

teoretic mergi cu botul într-o pungă de gunoi. îți mai tragi câteva poze, așa, că dă șic. ajungi acasă, începi să te simți rău. faci febră, te dor mușchii, strănuți des, îți curge nasul. ajungi la spital, stai în carantină că ești suspect(ă), aflii că ai porcină. game over. stai la tratament antiviral acasă câteva săptămâni, îți revi într-un final. ajungi la școală din nou, te aștepți la câteva primiri călduroase ale colegilor, dar toți arată spre tine cu degetul zicând răutăcios: “bîhâhââ, infectatul/infectata”. game over, again.

mai târziu aflii că defapt masca aia e una chirurgicală, ca să nu le sară medicilor sânge-n nas și gură și practic nu avea niciun folos, asta în afara herpesului care l-ai făcut la colțul gurii din cauza microbilor ce se acumulaseră în ea. nah, trece mai greu. știi, atunci când ți se spune să nu o dai jos de la gură, ți se spune cu un anumit scop.

the end.

Citeste mai mult »