curajoșii de pe bloguri și amenințările online

să le cadă un ghiveci în cap pe stradă tuturor celor care pun nick-uri și adrese de email la bâză atunci când lasă comentarii pe bloguri. nimic nu e mai enervant decât un poponar sau o pizdă proastă care te jignește din umbră.
aici nu e vorba de “nu-i bagă în seamă” sau “dă-i în morții lor”, ci de faptul că puteți jigni atât de rău pe cineva prin comentariul ăla, încât anonimatul vostru întârâtă și mai mult victima. dacă arunci cu căcat și fugi, riști să ți-o iei mai grav.

de-a lungul timpului m-au amenințat destul de multe persoane importante și misterioase al căror orgoliu se pare că l-am rănit într-un fel sau altul pe care nu l-am aflat nici până azi. le-am pierdut numărul, cauza sau esența. până acum trebuia să rămân fără dinți în gură, să vină țiganii peste mine de vreo câteva ori, să vină și interlopii peste mine de și mai multe ori, să-mi iau bătaie pe stradă de la “Tu știi bă cine sunt eu?”, să mă prindă la școală și să-mi dea bucata, să mă taie, să mă fută în cur și să-mi aprindă o țigară cu un pistol-brichetă.

nu, nu sunt tare în gură, iar în “scandaluri” mi-e aproape imposibil să mă implic sau chiar să provoc. așa e gena mea, de pacifiști hateri. degeaba mă tot criticați cu “ai o gură mare” că eu nu prea jignesc niciodată o persoană (sau mai multe) specifică pe blog, ci o întreagă categorie sau clasă socială; poate pe la început când eram copil mai tâmpit, dar mi-a trecut. cine se simte îmi lasă comentarii anonime în care încearcă să se pișe pe mine. ce fac în legătură cu asta? varianta morală de la: le selectez, le scot pe foi la imprimantă, apoi mă duc cu ele la wc. mda, multe a mai înghițit closetul ăla.

când o să pricepeți și voi o dată pentru totdeauna că amențările virtuale nu au niciun sens? dacă-mi lași un comentariu anonim pe blog în care mă critici cu scopul de a mă face să plâng, (pentru mine cel puțin) nu are același farmec ca și cum mi-ai zice în față în față. în cel mai rău caz, o să mă enervezi ș-o să mai fac posturi de genul ăsta.

marș, dispari, jet, spânzură-te cu firul de la mouse, bagă limba la cooler, ia laptopul cu tine în cadă, bagă-ți cablul de la net pe gât, mușcă din tastatură, bagă capu în monitor și înfige-ți un ciob în jugulară, dar numai lasă-mă în pula mea în pace cu comentariile de genul. de acum înainte, orice comentariu anonim, șmecher dă pă net, gen, o să dispară. e blogul meu și fac ce vrea tricepsu’ meu cu el, și dacă zic că nu suport obsedații de internet cu chef de harță, înseamnă că nu-i suport și nu-i las să-și manifeste testosternul obținut din labă aici. de asta există forumurile. marș acolo.

acum aștept urările de bine; anonime desigur. pussies. cum vă suportați, bă?

Citeste mai mult »

trebuie să ieși din “cuvântul” părinților

da, avem 16 ani, pubertate, revoltă puerilă, teribilism, ălea ălea, dar s-a gândit cineva că poate ăsta e un fel de pretext? părinții n-au dreptate în nici jumate din cazuri. dacă stai să gândești teoretic și practic o să ajungi la aceeași concluzie ca și mine acum, dar și peste 10 ani. dacă nu erau chiar persoane care să-mi spună asta, nu mă mai oboseam și eu s-o repet.

“stai toată ziua și nu faci nimic în casă”- asta auzim destul de des unii dintre noi. poate că e adevărată în unele cazuri, dar cel puțin în al meu nu e. prietenii știu de ce. am observat că astfel de replici sunt folosite de părinți când sunt copleșiți de situație și rămân fără muniție, ca și comedianții ăia care după ce-și termină ultima glumă bună încep să reproducă altele mai vechi, inspirându-se din bucata de hârtie lipită în palmă.

– nu ai voie să te duci!
– păi da’ oricum mă întorc devreme și cu taxi, cu mai mulți.
– tot n-ai voie să te duci!
– de ce?
– ăăă, păi … pentru că sunt mulți golani afară noaptea, de aia
– &#@$#%!@$$%&^%&*&T** !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

aici ai două variante: ori continui să te cerți cu ei, fiind conștient de faptul că sunt încuiați și nu vor ceda nici acum, dar nici în următoarele 15 minute, că doar speranța moare ultima, ori le dai pace și nu te mai obosești să-i explici orbului unde se uită ca să vadă răsăritul. te faci tu mare, pleci din casă și o să-ți simtă lipsa că nu mai are cine să le dea cana cu apă la bătrânețe. aici te piși pe ei, dar e deja prea târziu.

concluzia, încă o dată, e că faza cu vârsta și o să vezi când te faci mai mare nu se aplică mereu. când nu se aplică, e timpul să-ți pui întrebări și să te gândești cum ai ajuns tu să faci asta dacă de fapt voiai să procedezi altcumva. presiunile părinților? aaa, da, se poate, distrug vise.

Citeste mai mult »

semidocta morgana

vine un moment în viața oricăuri băiat când nu se poate abține să nu pocnească o fată cu insuleta dreaptă fix în falca stângă, fardată. de obicei momentele astea sunt dese, dar nu e iarnă de fiecare dată ca să ai insulete în picioare.
totuși, pe cine? pe aia care odată era panarama școlii, iar acum e intelectuala din sângele curvelor. odată avea numai poze cu craci goi pe gresie sau parchet, acum cu ochelari și cartea în mâna, la o cafea. maturizare ca maturizare, fiindcă prima dată ea pare a fi de vină, însă când e proastă de pute și își mai dă și aere de olimpică pe țară la trei materii, nu se mai aplică regula.

dacă citești o carte nu ești mai deșteaptă, fiindcă cel mai probabil o citești repede, pe sărite, nu pricepi nimic din ea, treci peste cuvintele care ți se par greu de silabisit și rămâi la fel de proastă ca acum doi ani, ca acum un an, ca acum o lună și un pic când te-ai apucat de răsfoit cartea. ți-a uitat originile și așa-zisele pițipoance sunt acum pentru tine doar niște proaste care n-au gustul modei și au 0,5 kg pe fond de ten pe față. doar hainele au devenit mai elegante, că personalitatea n-a suferit nicio schimbare. teoretic, te-ai schimbat; practic, ai rămas aceeași terminată.

mai sunt unele care tocesc deampulea, reproduc cam tot ce scrie în carte, iau notă mare și apoi încep să trăiescă cu impresia că ele sunt dăștepte, iar restul dobitoci. ‘ca-ne-ați pula. în cele mai multe cazuri sunt alea care nu vor să plece atunci când toată clasa dorește asta, dar în ultimul timp și-au mărit semnificativ aria de acțiune. acum mai stau și prin centru, pe bănci, veșnic cu o carte în mână și îmbrăcate vintage. la prima vedere par fete deștepte, dar când începi să vorbești cu ele, ori îți vine să le strângi de gât, ori te caci pe tine de râs. încuiate, agramate, snoabe, suflet de piți mereu viu, proaste pur-sânge și cu un feminism de-a dreptul retardat, ele sunt viitorul, măcar pentru următorii doi ani când pornește alt trend.

mă simt inferior pe lângă ele, asta până când n-o să le mai suprot ș-o să le înjur de morți, iar în scurt timp o să rămân uimit de faptul că limbajul lor vulgar e mult mai bine antrenat decât al meu, de parcă ar fi crescut printre țărani de oraș, nicidecum într-un mediu de oameni civilizați, de unde pare că vine. n-are cum să fie o parvenită, hainele și pozele de pe blog, hi5 și facebook n-arată asta.

Citeste mai mult »