Zile ciudate…

De ceva timp am nişte zile ciudate la serviciu. Toată ziua alerg, sunt foarte ocupat, nu am timp de mai nimic şi nu-mi amintesc să rezolv ceva. La sfârşitul zilei sunt obosit, stors, fără viaţă. Şi nu pot să spun ce am făcut în ziua respectivă. Ciudat, foarte ciudat…

Nu-mi place, dar chiar e de muncă la serviciu! Şi munca asta are nişte efecte ciudate asupra mea, cum ar fi profesionalizarea şi disciplinarea. Apuse sunt vremurile când frecam menta 7 ore şi 50 de minute din cele 8 ore de program. Nu mă plâng, doar constat. O fi bine?

Citeste mai mult »

Ce faci?

Ce faci când te simţi prost şi incompetent? Când nu poţi să rezolvi probleme simple, când eşti asaltat de probleme grave? Când tu eşti principala sursă a acestor probleme? Eu zic să te lupţi cu problemele, să le rezolvi şi să iei măsuri să nu mai apară.

Tragi aer în piept, te distanţezi puţin pentru a avea o imagine de ansamblu, faci un plan, îl respecţi, îl îmbunătăţeşti, avansezi. Dar dacă nu găseşti voinţa necesară pentru a-l urma? Sau pentru a-l face…

Citeste mai mult »

Presa şi YouTube

Acum ceva timp scriam despre ştirile de la TV care se bazează pe imagini de pe YouTube. Mi-am amintit de articolul respectiv privind la Observatorul Antenei 1 din această seară. Una dintre ştiri este despre nişte tineri din Sibiu care se întreceau cu maşinile în parcarea unui centru comercial, sub privirile prietenilor care-i filmau cu telefoanele.

Unul dintre ei a pus filmuleţul pe YouTube. Şi aşa au ajuns imaginile la televizor, împreună cu nişte interviuri cu poliţişti. Câteodată am impresia că televiziunile noastre au redactori specializaţi în a face ştiri de pe urma filmuleţelor de pe YouTube. Poate n-ar strica să le spună cineva că ar fi frumos (şi legal) să ceară voie de la autorii filmuleţelor înainte de a le da la TV, poate chiar să le şi ceară detalii despre ele.

Parcă jurnaliştii adevăraţi cer părerea tuturor părţilor implicate într-o poveste înainte de a o publica. Desigur, nu toţi cei care lucrează în mass-media sunt jurnalişti. Câteodată am impresia că nu e niciunul…

Citeste mai mult »

Aoleu, plămânii mei!

Aseară am fost să joc fotbal pentru prima dată după aproape un an. A fost destul de frig, iar eu nu sunt chiar în cea mai bună formă. Aşa că mi-au ieşit plămânii şi ficaţii din mine de la alergat! M-am simţit groaznic în timp ce jucam şi după aceea. Mi-am înjurat inspiraţia de a accepta invitaţia, am înjurat vremea, terenul, mingea, sportul şi tot ce mi-a mai trecut prin minte. Dar nu m-am oprit din alergat, în principal pentru că-mi era frig dacă stăteam. A fost o experienţă groaznică. Acum am picioarele obosite şi mi-e somn.

Cred că o să-mi reiau tradiţia fotbalului de joi seara.

Citeste mai mult »

Şi eu am greşit

Citind cum Marian se supără pe Valentine’s Day şi cum îşi recunoaşte greşeala, mi-am amintit că nici eu nu credeam în dragoste până mai de curând. Vedeam cum este lăudată dragostea şi mi se părea ciudat. Nu ştiam prea bine despre ce e vorba, aşa că nu prea înţelegeam de ce atâţia oameni cântă un sentiment care mi-era străin.

Acum ştiu despre ce e vorba. Şi e minunat! Nu credeam că aş putea vreodată să am sentimente aşa de puternice pentru o fată care nu mi-e rudă. E minunat să vreau doar să dăruiesc fără să aştept ceva în schimb. E minunat să o ascult povestindu-mi despre ziua ei de lucru sau despre diferite mărunţişuri care m-ar plictisi de moarte dacă mi le-ar povesti altcineva. Când sunt cu ea am răbdare, sunt înţelegător, tandru, ascult cu plăcere. Să o ţin în braţe, să o sărut, să o privesc, să o mângăi, să o aud râzând, să o văd zâmbind, să o privesc dormind, să fiu cu ea tot timpul, cam aşa arată fericirea pentru mine.

Filmele de dragoste nu mă mai plictisesc. Cântecele au o altă semnificaţie pentru mine. Sunt mai puţin cinic, mai empatic. Am oricând motive să zâmbesc. E bine să fii îndrăgostit!

Citeste mai mult »

UNDERWORLD – RISE OF THE LYCANS

Am fost aseara la film in Plaza cu prietena si alte persoane.
Dupa ce ne-am gandit zeci de minute la ce film sa ne uitam, facand calcule la cat se termina filmul x-y pentru ca unii dintre noi trebuiau sa ajunga in alta parte dupaia, ne-am spus parerea fiecare, dar pana la urma aveam de ales intre “Una-i blonda, alta si mai blonda” si “Underworld – Rise of the lycans”.
Despre cel cu blondele auzisem acum cateva zile ca nu este foarte tare, asa ca am ales “Underworld – Rise of the lycans”.

Nu ne asteptam sa fie foarte dur, pana cand a inceput. Din primele secunde toate fetele au incremenit in scaun de frica cu fata mutata la 90 de grade si mainile la ochi.
Este genul acela de film intunecat cu un sunet de exceptie care te face sa tresari uneori cand apare vreun monstru.

Singurul lucru care nu mi-a placut este ca au fost vreo 2-3 faze la care iti dadeai seama ce o sa urmeze si se strica tot cu toate ca era tare. In rest totul este ok, actori buni, sunet bun, efecte bune si o poveste in care binele invinge raul.

Va recomand sa-l vedeti.

Citeste mai mult »