despre cum fenomenul nokia 1100 genereaza vise stupide pentru prostii creduli

25.000 de euro în mâna ta, cum sună asta? pizdă, logic. cu puţin efort şi răbdare, crezi că poţi să găseşti un nokia 1100 făcut înainte de 2003 în Germania, cu versiunea de soft RH15-16-17 pe care să-l vinzi apoi unui hacker disperat care ar fii dispus să-ţi dea până la 25.000 de euro pe el. nu prea îmi place să năruiesc speranţele, dar asta e la fel de probabil ca şi cum ţi-ar cădea o chintă royală în mâini într-un meci de poker.

care-i povestea? acum câteva luni a început să circule un zvon cum că strict modelele de telefoane menţionate mai sus ar suferii de un bug ce permite interceptarea mesajelor trimise de telefoanele din jur. păi şi cum ajungi de la interceptarea mesajelor la banii din conturile bancare? păi băncile mai trimit mesaje pe telefoanele clienţilor cu datele necesare, sau Vasile îi trimite lui Ion numărul şi pin-ul cărţii sale de credit prin SMS.

care-i adevărul? nu mă mai obosesc să-l povestesc, citiţi-l aici.

concluzia? nu mai daţi massuri, nu mai spamaţi forumurile, siteurile de licitaţii şi restul spaţiilor de mică publicitate cu telefoanele voastre nokia 1100 Made in Germany, e un drum lung de la ţăran de oraş la ţăran de oraş plin de bani. fură, joacă la loto sau ai grijă de o bătrână amărâtă cu un testament generos, momentan sunt singurele soluţii de a te îmbogăţii rapid, fără educaţie sau prea mult muncă.

p.s: ăsta-i cel mai lung titlu care l-am pus vreodată unui articol, dar şi cel mai potrivit.

Citeste mai mult »

4 ziua

stau pe spate şi abia acum realizez cât de mică e lumea, câţi fumători sunt în jur(nu de tutun), câte aş fi putut face cu timpul în care mă plictiseam, cât de repede trece timpul şi cum se divid grijile, la fel ca bacteriile, e de ajuns una ca să înceapă o infecţie dată dracu. am o senzaţie d-aia că până joi se sfârşeşte tot, dar nu ştiu care “tot”. nu-mi place ziua, nu-mi mai place ziua. ne plângem toţi că a început şcoala, dar ea e defapt singur ca ne cam scoate din amorţeală, cel puţin pe mine mă băgă la 3-80. mulţi vă mai şi băgaţi pula în ea zicând că nu vă pasă, yeah yeah, ce rebeli sunteţi … asta până când vin părinţii la şcoală şi o lună nu mai pupaţi calculator.

românii teoretic nu mai vor corupţie, dar practic sunt dependenţi de ea:

Numele lui e Gigel, are 16 ani şi comentează des pe forumuri, bloguri sau în discuţii cu prietenii la subiecte ce tratează teme de genul “asta se poate întâmpla doar în România”. el nu e de acord cu faptul că parlamentarii fură bani din bugetul public, iau şi dau şpagă ca să intre în posesia unor lucruri sau ca să beneficieze de anumite chestii ş.a.m.d.

îşi suţine ideea criticând pe unde poate aceste aspecte, folosind şi cuvinte vulgare atunci când sufletul său de naţionalist justişiar îi cere. ei bine, Gigel a dat bani directorului liceului în care el învăţa ca să se transfere în altul, poate astfel luând pe nedrept locul unui copil care a trudit un an întreg pentru media necesară de mutare. Gigel mai e şi plin de bani, doarme pe bani, se şterge la cur şi la bot cu bani, se scaldă în bani, iar părinţii lui dau şpagă acolo unde au nevoie pentru a obţine diverse lucruri şi avantaje, astfel mărindu-şi averea considerabil pe zi ce trece. Lui Gigel îi convine asta şi n-ar vrea ca stilul său de viaţă să se schimbe. Este Gigel un ipocrit împuţit care merită bătut cu un cui ruginit ce-i poate trasmite apoi tetanos? desigur că nuuuuuuuuuuu. Aplauze pentru Gigel şi eforturile sale de a face România o ţară mai bună.

nu, nu e post de umplutură. voiam să dezvolt mai mult, dar în timp ce căscam şi mă scărpinam în cap, îmi expirai şi inspiraţia. da, chiar e frustrant, credeţi-mă.

deschide boxa, dă volumul la un nivel comod pentru tine, cei din jur şi vecini, apoi apasă butonul magic:

stau pe spate şi abia acum realizez cât de mică e lumea, câţi fumători sunt în jur(nu de tutun), câte aş fi putut face cu timpul în care mă plictiseam, cât de repede trece timpul şi cum se divid grijile, la fel ca bacteriile, e de ajuns una ca să înceapă o infecţie dată dracu. am o senzaţie d-aia că până joi se sfârşeşte tot, dar nu ştiu care “tot”. nu-mi place ziua, nu-mi mai place ziua. ne plângem toţi că a început şcoala, dar ea e defapt singur ca ne cam scoate din amorţeală, cel puţin pe mine mă băgă la 3-80. mulţi vă mai şi băgaţi pula în ea zicând că nu vă pasă, yeah yeah, ce rebeli sunteţi … asta până când vin părinţii la şcoală şi o lună nu mai pupaţi calculator.

românii teoretic nu mai vor corupţie, dar practic sunt dependenţi de ea:

Numele lui e Gigel, are 16 ani şi comentează des pe forumuri, bloguri sau în discuţii cu prietenii la subiecte ce tratează teme de genul “asta se poate întâmpla doar în România”. el nu e de acord cu faptul că parlamentarii fură bani din bugetul public, iau şi dau şpagă ca să intre în posesia unor lucruri sau ca să beneficieze de anumite chestii ş.a.m.d. îşi suţine ideea criticând pe unde poate aceste aspecte, folosind şi cuvinte vulgare atunci când sufletul său de naţionalist justişiar îi cere. ei bine, Gigel a dat bani directorului liceului în care el învăţa ca să se transfere în altul, poate astfel luând pe nedrept locul unui copil care a trudit un an întreg pentru media necesară de mutare. Gigel mai e şi plin de bani, doarme pe bani, se şterge la cur şi la bot cu bani, se scaldă în bani, iar părinţii lui dau şpagă acolo unde au nevoie pentru a obţine diverse lucruri şi avantaje, astfel mărindu-şi averea considerabil pe zi ce trece. Lui Gigel îi convine asta şi n-ar vrea ca stilul său de viaţă să se schimbe. Este Gigel un ipocrit împuţit care merită bătut cu un cui ruginit ce-i poate trasmite apoi tetanos? desigur că nuuuuuuuuuuu. Aplauze pentru Gigel şi eforturile sale de a face România o ţară mai bună.

nu, nu e post de umplutură. voiam să dezvolt mai mult, dar în timp ce căscam şi mă scărpinam în cap, îmi expirai şi inspiraţia. da, chiar e frustrant, credeţi-mă.

deschide boxa, dă volumul la un nivel comod pentru tine, cei din jur şi vecini, apoi apasă butonul magic:

Citeste mai mult »

jet jigodie

tot ce-mi doream erau puţin mai mulţi bani şi fără întâmplări nefericite înainte de chestii mai importante din viaţa mea, cu restul mă descurcam eu. asta i-am cerut lui dumnezeu din clasa a 4-a până într-a 7-a când mi-am dat seama că e la fel de real ca Mos Crăciun. e normal să mă simt gelos pe ăia care freacă pula, primesc cam tot ce le pofteşte inimioara, toată lumea îi respectă, nu cad niciodată ţapi ispăşitori şi n-au parte de întâmplări nefericite înainte de chestii mai importante de viaţa lor. ies afară şi mă lovesc de retardaţi care mă iau pe mine la mişto pentru cele mai nevinovate aspecte, dar tot mă chinui să nu-i bag în seamă sau mă supăr şi mă car de acolo cu ideea că ei sunt vaide morţii lor şi va veni şi ziua aia când o să-şi dea seama de asta.

ei sunt cei pe care i-am înjurat de foarte puţine ori, pe care i-am ajutat cu chestii mici (dar folositoare) sau cu care am râs până m-a durut burta. nu mai contează, nu ştiu cum se întâmplă, dar tot eu ajung să fiu retardatul depresiv. chiar m-am săturat să mă plâng pe blog în legătură cu diverse lucruri, să cred că o să vină şi ziua aia (din care o să-mi fie şi mie mai bine), să fiu “prieten” doar pentru favoruri, să mă prefac că nu merit mai multe, să nu fac nimic şi tot eu să fiu de vină, să mai sufăr prezenţa unora sau să le suport comentariile penibile de deştepţi futuţi în cur.

futu-vă morţii în gât de viermi, v-aţi făcut toţi şmecherii şi gagsterii pulii dintr-o dată. nu mai poţi să mergi pe stradă că dai de vreun limax slinos de un metru şi o flegmă care e văr sau prieten cu vreun şef de trib, iar el crede că-şi permite multe fără ca tu să-i dai replica, necontând că-l bate mă-sa de-l stinge doar dacă-l aude înjurând. sunt peste tot şi din ce în ce mai mulţi. adevărul e că de la tastatură toţi aveţi pulă de scoţian, fizic de sportiv şi relaţii de traficant, dar atunci când ieşiţi timizi din bloc ca să vă luaţi o sticlă de suc de la magazin se schimbă foaia.

tu citeşti multe cărţi, de căcat, dar sunt cărţi, dă bine atunci când spui cuiva de asta. degeaba, creierul ăla îţi coace numai căcaturi pe care apoi face greşeala să ţi le şi pună în gură. din generală înveţi că nu se pune punct în titlu, dar ce contează, eşti atât de deştept/deşteaptă încât poţi sfida gramatica. părinţii ţi-au zis că eşti inteligent/inteligentă, dar probabil şi ei sunt la fel de proşti ca tine. n-ai cu ce aşa că nu mai critica aiurea, nici măcar ca să te aflii în treabă.

îmi fac prea multe probleme pentru nimic de la un timp şi devin mai agitat, nervos şi trist cu fiecare zi ce trece. când mă fac mare, promit să uit de unde am plecat. respect celor care se prind ce tot vreau să îndrug cu postul ăsta.

Citeste mai mult »

Romania Dramatica

citii despre asta la alleks pe blog şi mă cam frustră şi pe mine. da, ştim cu toţii că suntem un popor de luzări, dar la capitolul istorie şi locuri (istorice, geografice) ne pişăm pe o grămadă de ţări. felicitări cocalari.com pentru asta, principala muză de inspiraţie a satiricilor de la Encyclopedia Dramatica, locul unde găseşti chestii cu adevărat triste pe care oamenii le trec cu vederea.

Romanian subspecies known as “cocalar”. That thing around his neck is a specialized organ used for attracting female cocalars, known as “printzese” – ‘te-n plm. nu pot să zic că nu-mi vine şi mie să râd, dar atunci când îmi amintesc că e vorba despre noi îmi cam piere zâmbetul.

România, epicentrul mondial de failuri? doar să ne uităm mai atent la americani, ţara cu cei mai mulţi proşti care respiră oxigen degeaba, şi imediat o să ne dăm seama cât de greşită este afirmaţia anterioară. într-un fel te şi pune pe gânduri de ce atâţia români se declară francezi în aeroporturi internaţionale sau de ce foarte mulţi oameni strigă lozinci gen “America, go fuck yourself”.

Citeste mai mult »

vaca morgana

Nu eşti frumoasă, nu eşti nici deşteaptă, mă-ta te minte din dragoste parentală de fiecare dată când îţi spune prostiile astea. tu te uiţi în pula mea vreodată în oglindă înainte să pleci de acasă? şuncile alea trebuie camuflate, nu evidenţiate, gândeşte-te că unii poate au stomacul mai sensibil. degeaba îţi scoţi în evidenţă decolteul, mă jur că nu ne interesează cât de mult poţi ridica doi saci de grăsime cu push-up-uri. eşti atât de suplă încât bluza aia făcută dintr-un material supraelastic mai are un pic şi plesneşte în 23 de locuri, ca un balon cu prea mult aer în interior. oricât de “secsi” ai încerca să te îmbraci, tot ca un butoi cu o pătură pe el arăţi, unul destul de urât.

ai văzut vreodată o bucată de carne stricată? aşa arăţi tu fardată. o să punem mână de la mână astfel încât de ziua ta să-ţi achităm un abonament la sală sau o operaţie de liposucţie. stratul tău adipos funcţionează ca un scut anti-glonţ natural, sau ceva de genul?

ok. scuteşte-ne de fuste scurte, celulita e o chestie cu care nu trebuie neapărat să te mândreşti, iar în urmă nu lasă decât senzaţii de greaţă şi aplauze înjurături la adresa ta. când îţi ridici haina aia cât un cort de pe scaun se ridică praful în jur ca după o furtună de nisip; putem demonstra asta chiar şi ştiinţific. auzi, dar tu cum intri pe uşă? din lateral sau te chinui să sugi burta? îmi pare rău de uşa aia. câteodată mă întreb dacă şi restul familei tale arată la fel ca tine sau sunt mai subnutriţi decât somalezii. oare un bivol+desert la fiecare cină îţi ajung? cred că putem creşte culturi agricole întregi cu ce elimini tu după fiecare masă în wc. condoleanţe persoanei care intră după tine la toaletă.

n-o să zic fără supărare fiindcă ideea e să te superi, dar pentru cum arăţi îţi dai cam multe aere de fată suplă vedetă (cu o greutate normală pentru vârsta şi înălţimea ei). vrei să mai repet încă o dată ca arăţi ca o vacă gestantă? dacă vrei o viaţă mai bună şi lipsită de caterincă, poţi începe prin a nu te mai plânge că nu poţi să slăbeşti în timp ce bagi ca sparta în tine două felii de pizza, una peste alta.

e un articol la modul general. dacă eşti grasă, urâtă şi nimeni nu te vrea, ne pare rău, îţi înţelegem situaţia, sau măcar ne prefacem. însă dacă eşti grasă, urâtă, nimeni nu te vrea şi mai eşti şi nesimţită, atunci postul ăsta chiar îţi este adresat fiindcă prin intermediul lui trasmit un mesaj din partea tuturor celor care nu vă mai suportă.

Citeste mai mult »

Blog si atat

blog (a contraction of the term “weblog) = a type of website, usually maintained by an individual with regular entries of commentary, descriptions of events, or other material such as graphics or video. Entries are commonly displayed in reverse-chronological order. “Blog” can also be used as a verb, meaning to maintain or add content to a blog.

…adică, mai sumar și mai pe românește, e ca un fel de jurnal virtual public în/pe care-mi transpun în scris ce-mi bese mintea.

nu scriu cu patos despre gadget-uri pe care oricum n-o sa le am niciodată, programe din categorii despre care nu știu nimic, SEO pe care abia l-am descoperit, bloggeri după succesul cărora o iau la labă sau nu fac “review”-uri puerile la alte bloguri, servicii, telefoane etc.
scriu cu seriozitate despre ce simt în legătură cu anumite lucruri, ce văd în unele locuri, ce aud din gura de aur a unor persoane, muzica care-mi place cel mai mult, ce sau cine mă mă scoate din sărite.

nu vă place? ok, atunci nu mai intrați, citiți, comentați. accept criticile, fără voie sau plăcere, dar le accept, mă ajută să-mi mai corectez uneori unele defecte. nu suport în schimb criticile în exces, fără rost sau bază. poți să le ții pentru tine fiindcă eu n-am niciodată chef de harță.

m-am simțit obligat să scriu postul ăsta în urma “sugestiilor” cretine ale unora dintre voie, primite pe mess, desigur.

Citeste mai mult »