Cat valoreaza viata unui om

Incep prin a raspunde eu; tot si nimic. Daca te cunosc cat de putin, iti stiu macar o emotie, atunci consider ca viata iti e sacra. Daca nu stiu nimic de tine atunci viata ta imi e egala cu zero. Mda, sariti de fund in sus ca ne pricepem la a fi ipocriti.

Acum sa incep ce vroim sa va povestesc.

Sambata, pe la 4, la plaja din Constanta au inceput sa apara cate o salvare, cate o masina de jandarmerie, cativa scafandri si alte masinarii si personaje care au in general legatura cu salvatul oamenilor. Au aparut pentru ca lipsea la apel o persoana. Se parea ca valurile extrem de puternice i-au venit de hac.

Ei, si pe fondul aparitiilor de gen, am avut onoarea de-a avea in fata mea cateva personaje in diferite stari de ebrietate, de la manga la treaz complet, ca cineva trebuie sa fie si soferul.

Si cum ii sade bine omului in general, au ineput a comenta despre disparutul in involburatele valuri. Cel treaz era ingrijorat ca la cum arata marea, disparutul nu mai are nici o sansa sa fie viu. Unul din cei manga a adaugat scurt – Ce dracului cauta acolo in valuri, ce nu se vede ca e periculos!? Sa-l lase hrana la pesti.

Astfel s-au format 2  tabere: Una il condamna pe disparut si resursele care se consuma pentru inconstienta lui. Cealalta tabara insista ca trebuie cautat pana il gasesc viu sau mort.

Partea cea mai interesanta a venit in momentul in care tabara celor manga a propus o suma de bani maxima care trebuie cheltuita cu salvarea unei persoane.

Astfel avem ( incerc sa reproduc ce am reusit sa inteleg):

  • Daca e vina lui, ca l-a durut in fund de pericol, sau ca nu a respectat indicatiile oficiale, atunci sa vina echipa de salvare dar sa nu cheltuie mai mult de n lei cu salvarea lui. Daca se depaseste bugetul totul se opreste, asta daca nu vrea cineva sa plateasca pentru salvarea lui.
  • Daca nu e deloc vina lui, fara nici un dram de nebunie, ignoranta, atunci sa-l caute pana il gasesc.

Nu au fost exact cuvintele celor din fata mea, dar astea erau ideile principale. Cei mai treji din grup nu sustineau in nici un fel ideile de mai sus, desi nici nu-si mai bateau capul sa aduca prea multe argumente impotriva. Cam singurul argument repetat a fost ca are si victima rude care plang dupa el.

Te intreb: cate beri valoreaza viata unui om?

Citeste mai mult »

Imi place la guvizi

Am fost de vreo 3 ori la pescuit, in lunga mea viata la malul Marii Negre si nu mi-a placut ca-i plictisitor.

Chiar nu reusesc sa inteleg placerea de a-ti face ochii cat cepele sa urmaresti o pluta pe luciul extrem de plictisitor al apei. Bine, inteleg privitul apei cand esti intr-un moment romantic cu mana pe sanul femei si speri ca odata cu rasaritul soarelui se deschide chilotelul, chiar inteleg privitul apei, dar nu inteleg de ce sa privesti ore in sir daca nu ai nici o sansa la orgasm.

Bine, stiu ca pescuitul este ultimul racnet de barbatie al omului modern impotent in a-si mai motiva pozitia de cap de familie. (insert injuraturi de la o groaza de cunostinte ahtiate dupa pescuit……glumea ba!)

Ei, dar duminica trecuta pe dimineata am primit un telefon de la un amic care ma invita la un pescuit de guvide. Prima reactie a fost sa-l refuz, dar omu a tinut repede sa-mi explice ca e cu activitate si nu cu privit pluta pe ala.

M-am dus sa mai dau o sansa acestui sport de se poate practica si de oamenii cu trup de zeu asiatic, asa ca mine.

Misto cu barca, asta stiam ca-mi place, mai ales ca am si dat putin la rame, sa-mi intaresc bicepsul ( pupa-l-ar tata).

In larg mi-a facut omul un mimim de instructaj despre prinsul guvizilor, adica rama-n ac, ca de restul de ocupa pestele. Si pe bune ca asa e. Doar pune rama-n ac, arunca-l in apa si o sa vezi ca si daca nu faci nimic, pestele tot se agata in ac.

M-a prins asa de tare pescuitul ca nici nu am realizat ca era mijlocul zilei si s-a intamplat ca soarele sa-mi aminteasca ca el e seful absolut pe timp de zi.

Citeste mai mult »

Educatie economica

Aseara, cu incepere pe lumina, am participat la o intalnire cu scopul de-a ne cunoste. Bine, daca stiam ca asta e scopul nu mai participam. Eu am crezut ca ne italnim ca sa ceva intre oamenii care scriu pe online si Doamna promovarii litoralului romanesc si Delta Dunarii. De cunoastere la o cafea si discutii fara sens is satul si plictisit.

Partea proasta la o intalnire de cunostere, evident ca pe tema turismului, sunt persoane care nu inteleg subiectul in complexitatea lui asa ca apar intrebari de gradinita ca: “Pe mine ca si Constantean cu ce ma ajuta turismul?” sau ” De ce se promoveaza asa de mult cluburile?” sau “De ce se hiperbolizeaza frumusetea litoralului romanesc?” sau chiar ” Este normal sa se promveze ca avem femei frumoase?”. Chiar cred ca astfel de intrebari trebuiau lamurite cel tarziu pana pe la majorat, mai ales ca multi dintre noi am si lucrat prin Mamaia in vacantele de vara.

Vazand intrebarile de mai sus si adaugand insistenta unui coleg blogosferic de-a accentua ca si inainte de 89 era Mamaia plina, cred cu tarie ca in programul scolar trebuie adaugata o materie care sa explice rolul si interconexiunea economica a turismului cu fiecare aspect al orasului, zonei, judetului in care se desfasoara. Si ar mai trebui ca lumea si colegul blogosferic sa inteleaga ca Mamaia era plina inainte de 89, dar nu producea nimic, era sustina de unicul partid.

Sa zicem ca esti din Constanta si nu stii pe nimeni care lucreaza in turism si nici tu nu lucrezi, asa ca ai tendinta de-a crede ca pe tine turismul din Mamaia nu te ajuta cu nimic. Sa-ti explic de ce te inseli amarnic.

Turistul lasa bani la hotelul care este administrat de o societate straina, deci profitul nu ramane in Constanta, dar firma asta are furnizori de bunuri ca bauturi, mancare, servete, scobitori, curent electric, internet, tv; furnizori de servicii ca intretinere spatii verzi, curatenie generala. Mai are angajati din Constanta, poate nu toti, dar garantat majoritatea.

Acum, furnizori astia de pe litoral, pe langa faptul ca baga banii in economia locala, au angajati din Constanta.

Angajatii astia din Constanta, indiferent ca sunt direct la hotel sau la firmele furnizoare ale hotelului, cheltuie majoritatea banilor in economia locala pe diferite servicii si produse, si cresc vanzarile firmelor din Constanta. Si pana la punctul asta este imposibil sa nu te regasesti si tu.

O alta conexiune puternica sunt impozitele pe care atat hotelurile cat si furnizori hotelurilor le platesc catre administratia locala, care administratie locale le cheltuie atat cu Mamaia, dar si cu orasul Constanta.

Punand cap la cap randurile de mai sus rezulta destul de clar ca mai multi turisti inseamna mai multi bani pentru noi toti, indiferent ca lucram sau nu in Mamaia, indiferent ca stim sau nu pe cineva care lucreaza in Mamaia.

Imi pare rau ca a trebuit sa scriu randurile de mai sus si nu credeam ca oamenii, cel putin cei care au un minim de educatie, inca se mai intreaba cu ce ii ajuta turismul.

Citeste mai mult »

Cel mai bun cozonac din Constanta

Da, stiu ca a trecut pastele, dar eu azi am mancat ultima felie de cozonac si singurul regret e ca nu mai e.

Nu stiu cati o fac, dar noi nu facem cozonac in casa. Nu stiu cat de greu sau usor e, ca povesti cu iubirea de trebuie sa o pui in crescutul cozonacilor, sunt destule si unele de groaza, poate ca de asta a mea mandra nici nu a incercat.

Pana la pastele asta tot cautam gustul de cozonac de-l simteam la tara prin diferite peripetii de craciun sau paste. In primul rand e plin, da plin, nu vrajeala. Are cacao din plin, are stafide cat cuprinde, are rahat, are nuca suficienta sa-ti incante spiritul, are coca pufoasa si fina de se topeste in gura.

Si da, am gasit cozonacul asta la o patiserie in Constanta. Dupa cum zice si la descrierea lor “NU FOLOSIM NICIODATA PREMIXURI in procesul nostru de productie.” Stiu cat de important e ca totul sa se faca pe cale naturala, fara congelat rapid, fara decongelat la foc automat, fara stat in stare de criogenie poate si cateva luni. Si mai zic ei ca au materie prima naturala.

Nu stiu cat de credibila e treaba, dar mergand pe gust, ca eu doar atat pot interactiona cu produsele lor, zic ca este mai bun ca in alte locuri, deci trebuie sa fie ceva in plus. Sper doar sa nu fie un incredient “secret” care sa-mi taie pe vecie cheful de cozonac.

O alta bila alba pentru rezistenta. Au trecut 12 zile de la paste si 13 de cand am luat cozonacul si s-a pastrat binisor acea ultima felie. Nu, sub nici o forma nu mai avea acelasi gust ca in primele zile.

Sunt convins ca nu am ramas ultimul om care apreciaza un cozonac bun, si ma gandesc ca si voi ati gasit de cumparat un cozonac care v-a intregit relatia cu stomacul, asa ca nu ar fi rau sa facem schimb de experienta.

Cei de l-au facut acasa, daca nu au de gand sa-l faca la scara industriala, mai usor cu luda, ca imi faceti pofta :).

Citeste mai mult »

Cum am promovat Romania

Cred ca promovare este prea mult spus, dar am vorbit Londonezilor despre Romania cu patos si insistenta de fiecare daca cand am avut ocazia si s-au ivit cateva ocazii bunicele.

Pornind de la articolul asta sa va zic pe ce am pus eu accent in fata strainilor.

Primul lucru recomandat au fost peisajele si drumurile de munte. Mai ales ca ma ajutam imediat de catalogarea Transfagarasanului ca fiind cel mai bun drum din lume, de cei de la Top Gear, emisiune destul de populara in Anglia. Plus de asta, daca scrii in google imagini Romanian landscapes, apar niste imagini superbe, ceea ce londonezul satul de oras, apreciaza si-l face sa viseze cu ochii deschisi.

A doua recomandare a fost mitul Dracula. Le-am deschis apetitul pentru mister cu mici povestioare despre Vlad Tepes si mitul vampirului. Desi nu se pune problema sa creada vreo iota, tot suna foarte tentant sa vizitezi locurile care stau la baza obsesiei de bautori de sange.

A treia recomandare a fost marea. Cum la ei plaja este doar o gluma, plajele nostre sunt un adevarat rai pentru iubitorii de perpelit la soare. Chiar nu le venea sa creada ca Marea Neagra este atat de frumoasa. Partea proasta aici, e ca in afara de mare, mamaia si distractia aferenta, nu aveam ce sa le pun pe lista de vizitat. Si nu, nu-mi spuneti de cazinou sau centrul vechi, ca orice strada centrala din Londra e de mii de ori mai frumoasa.

A patra recomandare, si una pe care insistam foarte mult, este Delta Dunarii. Si aici google este foarte convingator prin imaginile absolut superbe. Partea proasta la delta este lipsa unor bilete sau unitati de cazare bine adaptate turistilor straini, asta din spusele a doua persoane care au vrut sa viziteze delta, dar s-au lasat pagubasi. Da, englezi sunt comozi, asa ca ori le dai mura-n gura, ori ii pierzi.

A cincea recomandare sunt statiunile balneo-climaterice si salinele. Persoanele varstnice din Londra prefera sa imbine vizitatul cu un boost adus sanatati, asa ca genul asta de turism li se potriveste. Nu stiu prea mult despre statiunile balneo, stiu doar ca sunt bine vazute la nivel international, asa ca m-am riscat si le-am pus pe lista lucrurilor de facut in Romania. Sper sa fi pus botul cineva :).

Am mai recomandat si rahitica nostra istorie, pensiunile arhaice fara pic de tehnologie, ospitalitatea romanilor si alte chestii care credeam eu ca le vor place persoanelor pe care incecam sa le transform in turist in Romania.

Sper ca macar unu sa fi venit la recomandarile mele, de nu, sa fie macar un plus de lobby pentru mica si frumoasa noastra tara.

Citeste mai mult »

Eu sunt motivul nefericiri lor

Primul la o firma de comercializeaza case de marcat si alte chestii de gen. Intru sa-mi cer duplicat dupa 2 registre si-mi tranteste pe un ton de scarba ca nu daca nu am contract cu ei nu se poate. De la ei am luat casa de marcat, ei imi pot elibera registrele alea, evident, contra cost. Discutie aprinsa, de parca venisem sa ii fur salamul din sandvis, nu sa ii bag niste bani in casa, bani din care isi ia si el salariu.

A fost nevoie sa ies afara, sa trag cateva guri de aer. Stiam ca o reclamatie fara un nume de persoana are mai nici o sansa de reusita, asa ca am intrat iara sa-i cer numele, doar ca s-a facut sa se faca si sa mearga treaba mai departe. Multi mi-au zis ca e treaba generala, in special cu tipul ala burtos ca mine si scarbit de viata ca un emo nefu..t.

A doua este intamplare cu iz de nepasare totala. Aveam de schimbat niste lei in euro si m-am dus la o casa de amanet pe Bulevardul Aurel Vlaicu. Era undeva la 6 fara 2-3 minute cand am deschis usa sa incep operatiunea comerciala. Asta doamna era la iesirea din casuta aia mica de siguranta si mi-a zis repede ca a inchis.

M-am uitat la ceas, de asta stiu ca era fara 2-3 minute, si am rugat-o sa-mi de-a repede suma respectiva de euro, ca-s si eu pe fuga. Mi-a reamintit ca a inchis si ca deja si-a facut casa, asa ca nu ma poate ajuta. Poate imi scapa mie ceva, dar stiu ca poate reface casa fara nici o problema, mai ales ca trebuie doar sa modifice 2-3 sume, conform tranzactiei pe care o facea cu mine. Dar cum interesele agajatului nu se intersecteaza deloc cu ale angajatorului, nu s-a intamplat nici o tranzactie.

Imi amintesc ca am scos zetul de 2-3 ori in aceasi zi fara ca macar sa cracnesc, cand am avut de incasat dupa ce deja il scosesem, crezand ca ziua s-a incheiat. Dar, nici doamna asta nu e platita din banii pe care ii produce ci din banii pe care al ei sef ii are la saltea….ca “are al dracu”.

A treia e o vita de la un magazin de colt pe care am rugat-o sa-mi spuna din care sortiment de bere are 15 la frigider, ca le vreau pe toate la fel. Raspuns; da ce crezi, ca eu tin minte tot? Pe un ton departe de amical. Am ramas masca, fara nici o replica la indemana. Am iesit, si de data asta m-am dus la autoservire ca ce-ti faci cu mana ta nu-ti face nici o vanzatoare cu memoria.

Dupa cum ziceam si in titlu; eu, clientul, sunt motivul nefericiri lor si-mi asum vina.

Recunosc ca nu sunt clientul model, nici pe departe. De cele mai multe ori sunt extrem de exigent, dar nu absurd. Si niciodata nu am fost nepoliticos fara un motiv bine intemeiat. Tot timpul am salutul la mine, tot timpul adaug “va rog” in cerinte.

Citeste mai mult »

18 pisici si un caine

Nop, titlu nu e fictiune ci realitate traita, sau mai bine zis, suferita de noi.

Ne-am dus cu o treaba la o doamna care are in casa 18 pisici si un caine.

Mirosul era isuportabil. Senzatia de par de pluteste in aer era insuportabila de asmenea. Atat de insuportabila incat un coleg a iesit afara sa-si goleasca stomacul. Nu l-a golit, dar intentia organismului a fost. Si nu, nu a mai intrat in casa, nici mcar sa-si ia geaca, i-am adus-o noi.

Stii imaginea zombilor care se indreapta catre urmatoarea victima? asa ne-am indreptat noi catre servetele umede sa ne dezinfectam mainile. Da, avea si baie in casa, dar cine sa mai indrazneasca sa o foloseasca, cine stie ce gaseam si acolo.

Cred ca va imaginati ca in casa aia oriunde iti indreptai privirea era un animalut. Majoritatea foarte cuminti, sau poate speriate de elementele straine prezente. Cainele in schimb, era plin de energie. Cauta cu disperare orice mangaiere in plus. De altfel un caine foarte frumos, dar si mai frumos era in curte, nu in casa.

Nu stau sa-i critit decizia de-asi imparti casa cu toate animalele alea, ii critit doar tupeul de-a mai primi vreo fiinta umana in casa aia. NU cred ca e vreunul care sa nu iasa de acolo cu traume serioase. Daca nu senzatie de voma, senzatie de sufocare, senzatie de par ce-ti intra pe gat, atunci sigur o scarba totala.

Cat de costurile fermei de pisici; cred ca-si hraneste animalele cu p.lile bagate de oamenii ce ii calca pragul.

Sper, desi par sa fi pierdut, ca nu o sa am niciodata un animal in casa. Evident ca pe mine nu ma pun la socoteala.

Citeste mai mult »

Le caut cu lanterna

Dupa frumoasa experienta din Londra, am ramas cu un obicei de am inceput sa-l fac in fiecare dimineata. Adica sa beau ceai cu lapte.

Mi-a placut combinatia asta inca de la prima ceasca si am baut cat de des am putut. Uneori beam si cate 4-5 ceaiuri cu lapte pe zi, ca asa se facea sa fie.

Si cum se pare ca le caut cu lanterna, acesta se face sa fie un obicei destul de nesanatos.

Chiar dacă laptele cu ceai are și o formulă perfectă, conform unui studiu realizat de către niște cercetători germani, această combinație nu este una tocmai benefică organismului. O proteină din lapte (caseina) anulează efectul pe care îl are oxidul nitric (substanță din ceai care ajută la reducerea dilatării vaselor de sânge), așadar, pot apărea niște probleme de sănătate la aparatul cardiovascular, mai ales dacă acest amestec este consumat des.

Eu de credeam ca in sfarsit fac ceva sanatos, adica beau ceai, ceea ce inainte nu faceam. Pe bune ca tot ce-i mai bun in lumea asta, este nesanatos. E un fel perfid al universului de a ne rade in fata.

Cum vad ca nu-s in stare sa discern lucrurile simple, trebuie sa va intreb daca in imaginea de mai jos este un rasarit sau un apus?

Citeste mai mult »

Obsesie in timpan

De ceva timp am dezvoltat o mica obsesie pentru melodia asta.

Imi place cum suna, in special basul ala mai ciudat.

Imi plac versurile, desi nu-s cine stie ce filozofie.

Videoclipul arata bine in ciuda lipsei femeilor dezbracate. Asta de canta are niste expresii si miscari interesante.

Is mirat, ca de mult nu mi-a mai placut o melodie la moda. Cred ca de la Happy a lui nenea Pharrell.

Am ascultat alte cateva melodii de la Kwabs asta, dar nheea.

Citeste mai mult »

Materie de ras

Nu stiu daca s-a mai zis, dar ar fi imperios necesar ca in scoala de la noi sa se studieze umorul. Toti observam ca traim intr- societate de are capul infipt in cur.

Oricat de buna ar fi gluma, daca i se adreseaza, sare de cur in sus ca asa nu se glumeste. Nu frate, daca e vorba de ea, nu exista glume cu tenta sexuala. Si nu frate, daca e vorba de el, nu exista gluma despre rateuri in pat. A, gluma e despre altu, mama ce-am mai ras, buna gluma. E de mine? Pai futu-ti mortii ma-tii, te omor.

Serios ca nu inteleg crisparea asta totala a romanilor, in special atunci cand e vorba despre micile defecte.

Desi toata lumea spune ca englezii sunt incuiati la subiectul asta, trebuie sa spun ca-s mult mai receptivi la o gluma. Ca or fi receptivi doar de fatada, nu stiu, dar noi nici macar nu incercam sa dam o sansa glumei ci aplicam din prima supararea balcanica….adica injuraturi de mama, tata si toata familia pana la maimuta.

Citeste mai mult »