Fie!

Caut lumina! Ba nu, întuneric tăcut şi nepăsător, că a ta voce mi-a omorât limita echilibrului de credeam că-i mai extins. Fuse să nu fie!

Direct spre nicăieri îmi îndrept vocea joasă. Credeam, dar nu-i simplu să ţipi când vrei să-ţi dezbraci logica instinctului de viaţă. Fu să nu fie!

În fiecare seară mă aşez pe o mie de gânduri geniale despre existenţa în matrice şi nu-ţi spun că sensul pare un ţânc cu spume la gură în comparaţie cu teoriile extrase pe baza unui singur argument pentru care nici nu s-a inventat cuvânt. Să nu fie!

Cicatrici ale neuronilor se vindeca într-o clipă în utopia de nu-şi revărsa relevantă, dar ştie a cocheta cu dorinţele frici. Nu fie!

Bună dimineaţa! Fie!

Asta e al doilea post cu diacritice. Primul a fost scris direct din tastura şi mi-a mâncat o groază de timp şi nervi. Asta e cu autocorect şi pare mai rapid, amu sper că şi bun. Partea proastă la autocorect vine când trebuie să cauţi cuvintele pe care să pui link sau să le îngroşi.

Am cautat si altceva că a mea tastatură nu stie î din a. Nu mă întrebați de ce, că nu știu a vă răspunde.

Merita efortul de a scrie cu diacritice? Şi da, e un efort, cel puțin pană îmi intru în mână, aşa ca la alte treburi cu manuela.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *