Oare?

Tot ce ajungi sa simti, tot ce ajungi sa speri, sa vrei sa dai si totodata sa vrei sa iei, se pierde odata cu tine. Te uiti in jur e alta lume, alta gandire, alt aspect. Ai fost aici vreodata sau e prima data cand mergi cu pasi incet spre propria ta personalitate. Oare ai o personalitate a ta sau ti-ai facut-o din ramasitele fiecarui individ pe care l-ai cunoscut si ti-a placut ceva anume, acel ceva care probabil iti lipsea de multa vreme, ceva ce te-ar fi completat ca persoana, ca intelect. Oare tot ce acumulezi o viata intreaga se pierde pe parcurs prin anumite experiente sau se acumuleaza si ajungi la apogeul persoanei cu care te-ai afisat tot timpu de la nastere?

Gandeste-te ca tu nu exista fara acel “tu” negativ, fiecare parte buna isi are parte proasta. Si ce se intampla atunci cand partea proasta o depaseste pe aia buna? Te intrebi, oare asa e bine? Insa nu te auzi decat pe tine chiar daca ai acumulat o groaza de cunostinte care teoretic ar putea sa-ti raspunda usor la aceasta intrebare. Totusi omul se intreaba, oare asa este bine? Si totul se termina printr-o ultima fraza care ramane dincolo de ani.

Citeste mai mult »

Culori

Si totusi cine m-a invatat sa-mi distrug singur viata? Sa caut tot timpu ce este mai rau si mai penibil lucru posibil care mi s-ar putea intampla si sa-l fac din gand fapt. Totul pare asa de usor cand vrei sa faci totu pe invers decat cum ar trebui sa fie in mod normal, logic si probabil si uman daca stai sa pui in calcul si unele suflete pierdute pe drumurile proaspat asfaltate, dar care ascund alte sute de amintiri sub asfaltul nou. I don`t get it..ce dracu am cu drumurile, au inceput sa ma obsedeze intr-un fel care incepe sa ma deranjeze.

As vrea sa pot sa pun un timestamp pe tot ce inseamna “eu” si sa rewind vreo cativa ani…macar 2-3, oare as fi procedat in unele situatii altfel? Nu cred sau poate ca da…who the fuck knows? Si totusi rosu nu-i ca verde. De ce? Fiindca pe rosu mori si pe verde sufletul rade.

Desi nu stiu exact daca sufletul chiar rade sau doar ne prefacem noi ca fiinte umane ce suntem ca avem suflet. Ea a plecat …mi-a lasat ceva amanet, acu imi aduc aminte si de versuri de cacat. Da nah, nu ai cum sa te opui societatii in care traim.

La tine ce culoare predomina in suflet? Oare ai o culoare in suflet? Sau esti gri ca Bucurestiul in zilele lui bune? Ca in rest e cam plin de “ma-ntelegi”. Totusi daca as putea sa exprim tot ce am trait pana acum intr-o singura culoare as alege portocaliu. Nu stiu de ce si pentru ce…mai ales de unde. Totul a fost repede, spontan, nevinovat si totusi plin de pacate desi nu cred in ele. Totul a fost scurt si concis, nimic mai mult nimic mai putin. Frumos si scurt, exact ca intr-un film softporn de proasta calitate: “You can hear but can`t watch!”. Enjoy ppl totusi cred ca cineva ma iubeste intr-un fel sau altu numai ca ii este frica sa recunoasca. Feel my orange?

Citeste mai mult »