Am inceput sa las geamul deschis cand plec dimineata la liceu. E momentul sa imi schimb hainele de iarna cu cele de vara.
Muncitorii de la biserica de vis-a-vis nu mai au pufoaicele pe ei. Totul incepe sa se lumineze. De la ziua care se mareste incetisor pana la culoarea Constantei plina de acelasi banal in fiecare zi, singura scapare gasind-o in mare.
Am trait pana acum in Constanta.

Iubesc si urasc orasul asta in acelasi timp. Il iubesc ca are ritmul asta rapid de viata care ma face si pe mine sa nu stau, sa incerc sa caut noi provocari. Il iubesc cand infloresc copacii primavara in parc si parca se schimba, se inveseleste urasc ipocrizia din orasul asta. Urasc ca stau la un semafor si cate o ora. Urasc inrairea oamenilor in cautarea lor disperata dupa bani.

Ieri eram la semafor. Ca de obicei pe blvd. Al. Lapusneanu se lucra ” cu drag si spor” in dulcea traditie romaneasca cu castile de protectie facute gramada la un loc ca sa nu se ia vopseaua de pe ele sau doamne fereste sa se zgarie, cu muncitorii in tenesi ponositi cu sireturi rupte. De ce am observat lucrurile astea? Pentru ca munceau langa fiare ruginite si pietre grele pe care le carau cu carca in timp de utilajele stateau pe marginea drumului. Era si un domn in costum a carui masina era pusa pe avarii langa marea groapa din mijlocul drumului ocupand o banda din si asa ingustul bulevard ramas, un domn cu pantofii lacuiti care inspecta santierul. Sunt curios cate picioare rupte sau degete lovite vor fi pana la terminarea santierului. Am vazut cum se demonteaza sinele de tramvai. 2 -3 muncitori cu cate o ranga in mana scot sina incet incet din lacasul ei, apoi vin ceilalti care privesc munca si ridica sina pe umeri si o incarca impreuna in utilaj. La fel strang si bolovanii . Ii ridica in brate si ii pun in cuva buldozerului.

De ce ma infurie toata aceasta “treaba romaneasca” ? Pentru ca oamenii aia vor ajunge la unul din colegii mei de la spital pentru niste accidente care puteau fi evitate usor, sau mai tarziu vor avea probleme osoase si vor suferi continuu pentru o prostie. E adevarat acum castiga foarte mult din cate am auzit , dar oare merita pe termen lung?
De ce oare nu invatam sa ne protejam? Oare ne-a disparut de tot instinctul de autoconservare? De ce nu ne putem bucura de o zi frumoasa ca aceasta?
Poate inca nu e prea tarziu.
A venit primavara. Poate intra un pic si in sufletele noastre, sau poate a plecat deja…odata cu foaia rupta din caiet.