Dimineata.

Ochii refuza sa priveasca albeata cruda a zilei. Mintea imi fuge jumate adormita, jumate treaza, la ziua ce a trecut, la ziua ce incepe. Obosit de trecut, visez cu ochii inchisi la zilele in care ma trezeam zambind, zile ce par a fi disparut undeva in trecutul involburat al ultimilor luni.

Am incetat de mult sa mai cred in miracole si totusi, undeva, in adancuri staruie ideea ca cineva, se joaca cu un gigantic intrerupator, pe care desigur este stilizat numele meu (tongue.gif) si ca va exista un moment in care va spune : ok, gata, ajunge, te-am chinuit destul, ia si tu o pauza si zambeste…c’mon..smile me!

Poate intr-o zi…

Intorc spatele zilei si ma las furat de ganduri, cautand justificari intr-o lume in care logica parca a incetat sa se mai aplice si raspunsuri intr-un suflet in care bantuie din pacate doar intrebari. De fapt …nici nu stiu de ce ma mai chinui, raspunsurile par a nu veni niciodata iar intrebarile probabil au auzit de inmultirea prin mitoza.

Un gand fugar imi traverseaza mintea … carpe diem … aproape ca ma bufneste rasul … Horatiu era probabil tare fericit si multumit de viata lui … sau macar in momentul in care a scris-o … tare as fi vrut sa vad daca la batranete, bolnav si obosit, tarandu-si zilele incet una dupa alta mai avea aceeasi parere.

Nu cred, asa ca …. Horatiu draga, doua vorbe as avea pentru tine : memento mori . Ma rog ..

Usor, usor ochii se deschid si dintr-un impuls dictat de obisnuinta ma ridic pe marginea patului dar brusc, undeva pe creier una din milioanele de senzatii de feedback incepe sa tipe ca din gura de sarpe: nu te ridica, stai jos, esti epuizat … stai jos, STAI! .. mda, io si bateriile ce ne mai epuizam (si da si alea Duracell se epuizeaza …carcotasilor! tongue.gif ) …oricum nu conteaza, inca o chestie proasta, asa ca o ignor, ma ridic, iau cap-compas baia, unde ma opresc sprijinind chiuveta si uitandu-ma lung prin cel din oglinda.

Ma privesc lung , ma recunosc si totusi nu mai stiu cine sunt … cum era vorba ? …”Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra” ? …asa o fi … poate dupa chipul ca asemanarea …. oooof … stiu ca-s mai mult decat ceea ce vede ochiul dar cumva, nimic din ceea ce este bun in mine nu pare a fi vizibil … pe unde trec, in jurul meu, starnesc contradictii, enervez, plictisesc, amagesc … de parca cumva, magic pot scoate ceea ce este mai rau din cei aflati in jurul meu .. si cand te gandesti ca este atat de simplu … ridici robinetul, viata curge, apesi robinetul, pic, pic si gata … ridici, totul e cursiv, fluid, vibrant, apesi … nimic nu mai conteaza, sus, jos, sus, jos ….

Privesc din nou oglinda … joaca cu apa a desenat forme ciudate in oglinda peste imaginea mea, zambesc si brusc memoria face un salt in trecut … imi amintesc cum in copilarie, bunica mea ma culca si imi spunea povesti iar la sfarsit ma invata despre “Doamne-Doamne”, “Ingerasul” cel mic care avea grija de mine si pentru a carui protectie ma invatase rugaciunea lui.
….
“In tot locul ma insoteste
Si de rele ma fereste.”
….

Well … hmm wallbash.gif ingerasule … in ceea ce ma priveste, proasta treaba …. sau poate prea mari asteptarile mele .. sau poate cum spunea o prietena … de pe un umar ingerasul spune ceva dar de pe celalalt umar dracusorul devil.gif … sau poate nu este nici un inger … poate nu a fost niciodata …

Asa cum povestile o spun, acum mii de ani, cel mai puternic, cel mai frumos, cel dintai dintre ingeri, Lucifer, in ziua in care a trebuit sa ingenucheze in fata omului, a cazut prada celui mai grav pacat, mandria… iar pentru razvratirea lui a fost aruncat din ceruri impreuna cu toti ingerii care au crezut in el, pedepsiti sa-si traiasca condamnarea printre cei si asemenea celor pe care nu i-au putut accepta: oamenii … si uite asa, in miile de ani trecute de atunci, fiecare omulet care se naste primeste din oficiu 2 ingeri .. unul bun si unul rau … unul cu indicatiile si altul responsabil cu contrele .

Insa …de mic copil am stat si m-am tot intrebat … daca unul din ingeri este in mod obligatoriu bun, atunci de ce mai trebuie rugat ? Sau … poate ca de fapt, nu exista ingeri buni … poate exista doar doua feluri : cei care au avut tupeul alaturi de Lucifer sa se opuna existentei omului si cei care au bagat capul in piept si au tacut malc, caz in care socoteala se strica si desi 1+1 egal 2 in continuare, in fapt tot ceea ce avem sunt 2 ingeri falsi: un inger fara chef de lucru, cu toane si care pe deasupra trebuie rugat si unul care baga strambe dar macar este onest in rautatea lui.

Sau poate ma insel si mai rau … si de fapt nu mai exista nici un inger bun, poate nu a existat niciodata si atunci tot ceea ce avem este doar un inger nervos, alungat din Paradis, suparat pe fiecare dintre noi, frustrat de decaderea lui si care la fiecare chestie facuta gresit isi spune un satisfacut “yesssssss” iar cand vine momentul rugaciunii, se uita in sus, la norisorul de pe care a cazut si fluiera a paguba.

Bro … stiu ca te satisfac serpentinele de pe nenorocitul asta de drum fara balustrade care e viata mea dar daca esti dragut, da-te dracu jos de pe intrerupatorul ala !