Am primit sarcina de-a cauta capace de borcane la depozitele din KM 5. Asta pentru ca cele de la magazinul de langa noi nu erau bune, se dadeau peste cap.

Inarmat cu un borcan ca model la purtator m-am dus la umbra fostelor galerii din fostele grajduri din fostul regim. A-ti retinut ca fost?!?

Am inceput prin a testa capacele pe borcanul meu si pur si simplu nu vroiau sa-mi opuna rezistenta. Toate se dadeau peste cap.

Trist nevoie mare si cu optiunile terminate m-am indreptat spre plecare. Numai ca peste drum mai sade un magazin micut care avea si ceva capace. Am intrebat si colo daca pot sa probez capacele si mi-a raspuns afirmativ. Avea 3 modele de capace care se potriveau borcanului meu. La primul nici nu mi-am incordat muschii si s-a dat peste cap, la al doilea m-am fortat un pic dar tot peste cap.

Acu tanti aia deja se inrosise de nervi, chiar nu stiu de ce, dar mi-a dat si un al treilea capac, dar inainte sa apuc sa-l insurubez eu mi-a cerut borcanul sa-l incerce ea. A incercat si mi-a zis ca e bine. Hmmm, nu prea merg pe incredere. Am cerut sa-l probez eu si la mine s-a dat imediat peste cap. In momentul asta tanti pe un ton autoritar imi tranteste ca ” asa trebuie sa fie, nu sa-l fortezi”. I-am explicat ca daca se da acum peste cap atunci rasufla compotul. Ea nu si nu, ca stie ca asa face si ea si nu are nici o problema. Daca am vazut ca nu o dau la intors i-am replicat:

– Asa mi-a explicat mandra.

– Aaa, poate nu stie. Ii explicati ca borcanele nu trebuie stranse asa de tare.

– Doamna, am primit oridin, il execut nu-l discut.

– Ha, ha daca era asa si omu’ meu, da poate fi-mea o avea mai mult noroc!

La care din spate apare fi-sa, o matahala de 100 kile, urata cu spume, cu o privire autoritara care spunea ca acum te manca. Speriat de aparitie si putin pierdut spun:

-A, mda, sunt sigur ca o sa fie norocoasa.

In juma de secunda eram afara din magazin pregatit sa urlu dupa ajutor.