Adevarat graiesc voua ca, decat sa-mi rezerv timp pentru micul dejun, mai bine dorm o juma’ de ora in plus. Si dorm ca un ursulet. Cate 8-9 ore pe noapte. Si tot nu mi se pare ca-i destul.
Asa ca micul meu dejun luat acasa se-ntampla la fel de des ca o eclipsa totala de Soare. In locul bunului obicei de a-mi rezerva timp pentru cea mai importanta masa a zilei, aleg intotdeauna meteahna de a dormi mai mult. Nu-mi pierd noptile prin cluburi, pe net, citind sau socotind.
Zi de zi, traiesc cu vina ca n-am apucaturi sanatoase si ca in afara unor salate pe care le consum regulat, sport nu fac decat din an in Pasti, cafea beau, de cola inca nu m-am lasat complet. Bine ca nu fumez.
Cand m-am trezit cu ditamai pachetul de iaurturi la birou, mi-au revenit in minte toate cele de mai sus, pe care mi le reprosez zilnic, dar din motive de lene sau de ascuns problemele sub pres, le-am ignorat.
Nu mai aveam nicio scuza sa trec peste micul dejun. Iaurturile erau acolo, cu musli, ciocolata sau fructe. Timp de o saptamana, in fiecare dimineata, am mancat cate un iaurtel. Si tare bine m-am mai simtit. In preajma orei 12 nu m-a mai apucat foamea pantagrueleasca, n-am mai fost lesinata si n-am mai infulecat ca apucata la pranz, ca sa compensez.