In afara copiilor supradotati care la sase luni sunt in stare sa-i spuna raspicat orelistului: “am o infectie la urechea dreapta”, putini sunt cei care au, de mici, traiectoria succesului stabilita. Oricat ai fi de bun, de sarguincios, de devreme la scoala si de tarziu iesitor la club, succesul ramane o chestiune de conjunctura, anturaj, de bafta si, abia in al patrulea rand, de valoare personala.

Cunosc oameni capabili, culti, inteligenti, cu un fin simt al umorului, dar care, din cauza imprejurarilor sau, poate, a unui soi de comoditate, sunt mult in urma altora poate mai putin inzestrati.

Ai fost sclipitor in liceu, te-ai lenevit la facultate, ai fost lepra clasei in liceu, in facultate ai mancat cartea intre doua felii de paine sau ai fost lepra si-n liceu, si-n facultate, dar ai nimerit intr-un mediu profesional prielnic si-ai ajuns sa castigi de cinspe ori cat tocilara clasei sau sa colinzi lumea in lung si-n lat “in interes de serviciu”.

Eu in destin nu cred. Nu cred si nici nu vreau sa-mi pun mainile pe piept, o palarie de paie pe cap si-un cocktail non-alcoolic in dreapta, asteptand “sa fie ce-o fi”, sa ma las in bataia vantului, sperand c-o s-aterizez pe un sol fertil in care sa-mi infig radacinile. Eu cred ca, in mare masura, suntem responsabili de ceea ce suntem in prezent. Te uiti la frati.

De ce unul a ajuns mai bine decat altul, desi au fost crescuti in aceeasi familie si s-au bucurat de aceleasi conditii, fara a fi o mare diferenta intelectuala intre cei doi? De ce unul e neurochirurg, iar altul da spargeri prin Italia si Germania si se bucura cand scapa iar nearestat?

Ceva ne diferentiaza. Si, lasand conjuncturile la o parte si aportul hazardului, ce ne conduce spre succes pe unii, spre deosebire de altii?

Eu m-am gandit putin, a iesit fum, si-am identificat cativa factori:

1. Capacitatea de a lua decizii

Citisem undeva, candva, ca oamenii de succes iau deciziile repede si raman cu ele. Nu se razgandesc de cinspe mii de ori, chiar daca intorc problema pe toate partile, ajung la o concluzie pe care nu si-o mai schimba. Ghiciti cine nu stie niciodata daca a luat decizia buna sau nu! :))

2. Actiune!

Nu e doar cuvantul favorit al regizorilor, e si ceea ce diferentiaza ratatul de invingator. Sa fie clar: prin invingator nu intelegem cel care trece primul linia de sosire, ci cel care-si aduna fortele si reuseste sa treaca linia de sosire.

Ala care se câcâie, care se plange c-ar face, dar nu stie ce/cum/unde/cu cine, si nu-ncearca, dar nu ia nicio initiativa si ramane incremenit in proiect, nici n-o sa aiba vreodata succes. Si asta nu tine de vocatie, ci de initiativa personala. Orice calatorie incepe cu un pas. 🙂

3. Amintirea esecului

Un fel de persistenta a esecului in memoria individului. E atunci cand o nota de patru la compunerea din scoala generala te descurajeaza mai tarziu sa pui mana pe condei si sa-ti lasi imaginatia sa zburde chiar si pe WordPress. Un esec n-ar trebui sa ne descurajeze, o serie de esecuri, da. 🙂

4. Invatati, invatati, invatati

Tot studiind persoanele de succes din jurul meu – si sunt, frate, cateva – am ajuns la concluzia ca oamenii aia au invatat din toate si de la toti. Nu trebuie sa-nveti pe dinafara Larousse-ul sau sa citezi fara poticneala din Shakespeare la 3 dimineata, proaspat trezit din somn, dar capacitatea de a trage invataminte din orice situatie ii caracterizeaza pe toti oamenii de succes. E foarte important, cred, sa nu pornesti de la prejudecata ca n-ai ce discuta cu femeia de serviciu, ca e sub demintatea ta, n-ai ce invata de la ea. AI ce invata de la oricine! Poate nu despre ce se intampla fizic la Fukushima in prezent, dar sigur ea stie ceva ce tu nu stii.

5. Perspectiva

Normal ca te descurajeaza un esec daca tu nu vezi decat doi pasi mai incolo si uiti sa privesti imaginea de ansamblu. Chiar daca acum esti intr-un moment dificil si ai impresia ca n-o sa te mai ridici niciodata, uita-te in urma, uita-te inainte, vezi pe unde te situezi si incearca sa nu te abati din drum, daca stii ca e cel corect.

6. Cunoaste-te pe tine insuti

Nu ziceau bine grecoteii? Bine ziceau. Daca esti prost gramada, toate exemplele de succes din jur vor trece pe langa tine “ca nouri lungi pe sesuri”. Sa ne asezam putin asupra problemei: nu toti trebuie sa fie pe locul I, podiumul mai are inca doua trepte, iar lista de asteptare e lunga. Ca sa eviti sa fii penibil, masoara-ti lungul nasului. Probabil asta e unul dintre cele mai bune sfaturi pe care un prost le poate primi in viata.

7. Munca

Mai e nevoie de detalii?

Voi ce-ati invatat de la oamenii de succes pe care i-ati cunoscut?

PS: Nu dau sfaturi despre succes, nu ma-ntelegeti gresit. Eu doar am punctat trasaturile comune ale oamenilor de succes din jur.