pfoa, e chiar marţi dimineaţa, gen 3. mă dor picioarele, capul, spatele, de la frig în morţii lui. ziua e cald, seara frig, parcă am fii în deşert. vacanţa a trecut prea repede, sincer, vouă nu vi s-a părut? timpul trece de două ori mai rapid atunci când îţi e şi ţie bine pentru că momentele plăcute sunt întotdeauna mai puţin durabile. de ce? în fine, nu mai contează.

te trezeşti dimineaţa fără nici un chef de nimic, mănânci, te speli, mai pierzi câteva ore pe la calculator, mănânci iar, te îmbraci ş-o-ntinzi la şcoală. dacă ai suflet de samurai lupţi cu tot orarul până la capăt, dacă nu, merge şi un harakirii chiar dacă mai plusezi câteva absenţe în catalog. las’ că nu vede diriga, doar la şedinţă când e şi maică-ta de faţă. şi uite aşa pierzi o zi întreagă fără să înveţi mai nimic, pentru că n-ai cum să nu te plictiseşti la nici o oră, să începi să desenezi, să te uiţi din 5 în 5 minute la ceas sperând că au trecut 15 ş.a.m.d. seara, rupt de somn, dacă mai ai vreun chef, poate mai ieşi pe afară, dacă nu mai pierzi încă câteva ore pe la calculator sau televizor fiindcă de învăţat sau făcut teme nici nu se mai pune problema. după, te culci şi începe ziua iar şi iar şi iar şi iar, până când se anunţă weekendul, cele mai sfinte zile pentru aproape toţi oamenii.

se făcu 3 jumate, gen, abia acum mi-e somn. sayonara.