Bolnav…

Dupa cum titlul va spune, m-am cam imbolnavit. (sau cel putin doar acum stiu…) Nu este o boala atat de grava precum unii sustin, dar totusi nici o afectiune nu ar trebui neglijata.

Din documentatiile mele rezulta ca sunt “suferind” de epistaxis. Aceasta boala se manifesta prin sangerari repetate si abundente ale nasului. De obicei aceasta este “ajutata” de o anemie locala si/sau tensiune arteriala ridicata.

Epistaxisul poate fi tratat atat prin cauterizarea venei slabite din nas, sau prin tratament medicamentos prescris de medicul ORL. Oricum cel mai bine ramane consultarea unui medic. Dar precum in Irlanda nu am o carte de sanatate sau o asigurare de viata; ar trebui sa platesc aproximativ 500€ pentru o zi de internare, ceea ce nu imi permit. Asa ca astept pana ajung in tara.

*p.s: pentru cei care au sangerari nazale, recomand sa NU stea intins cu mana ridicata… Nici vorba. Ci pentru a opri cat mai repede sangerarea sa iei un servetel si sa strangi nasul (bine nu prea tare dar mai mult timp) si pozitia corpului sa fie in asa fel incat capul sa stea normal. Adica sa nu stai intins dar nici aplecat, doar drept. Si daca crezi poti sa adaugi si niste “chestii” reci pe ceafa ta

Citeste mai mult »

O zi de plictiseala

Astazi a fost cea mai mare plictiseala de cand am ajuns in Dublin. Chiar nu am facut nimic, inafara ca am rezolvat niste chestii cu un telefon, si ca am fost la scoala. Pana si la scoala eram plictisit… Se intampla ceva in general sau doar eu sunt plictisit? Chiar nu am ce face… Nu imi sta capul la nimic.

Oi fi indragostit cum mi-au zis vreo 3 prieteni pana acum… S-ar putea nu neg, pretendente sunt; dar eu nu prea sunt “intreg” ca sa ma mai gandesc si la asta. Am cateva si destule pe cap, asta e cea mai mare problema care cred ca le face pe toate sa fie mai complicate si atunci eu devin plictisit. Nu stiu de ce sa ma apuc cand sa termin sau mai exact nu imi vine sa mai fac nimic.

La ora de matematica, am imprumutat calculatorul unui coleg doar ca sa vad cum arata numele meu scris pe ecranul lui… :)) Amuzant? Prea putin… Am ajuns in ultimul hal – si aici ma refer la faptul ca la ultimele doua ore de fizica ma jucam cu motocicleta – breloc de pe chei…

Citeste mai mult »

Mie pofta de o bere

Am o pofta de o bere bauta din halba intr-un irish pub, cu multi prieteni (romani). Sa stam la povesti, cu un fundal sonor placut (cel mai bine ar fi o muzica irlandeza). Ar fi atat de placut. Sa stam sa pierdem vremea langa o halba de bere. Atat de tare m-a lovit pofta incat am facut si doua poze sa va arat si voua pub-ul peste drum de mine (unii poate il stiti).

Eh imi pun pofta in cui si ma gandesc in continuare la proiectul de la constructii… Ca matematica de la scoala + constructiile nu merg cu bere 🙂
Later add: – stau pe Gardiner Street Upper colt cu Dorset Street Lower 🙂

Citeste mai mult »

Busuri Hibird?

Azi m-am “plimbat” cu cel mai nou tip de bus in Dublin. Este un bus verde (putin mai diferit ca aspect fata de celelalte), da si daca e verde e si hibrid. Adica din cate am reusit sa imi dau seama circula atat cu energie electrica cat si cu motorina. Defapt e un hibrid electro-motorinar :)) .

Infine, asta mai putin conteaza. Ceea ce imi place este faptul ca intr-o capitala chiar este nevoie de astfel de busuri. (Go Green!)
Intrebarea mea ar suna cam asa, Oare cand o sa ajungem si noi sa vedem astfel de busuri prin Bucuresti (si/sau provincii)? Mai avem mult de asteptat? Chiar ma gandesc ce bine ar prinde in Bucuresti ca toate busurile sa fie asa, poate ar mai scadea indicele de poluare.

Citeste mai mult »

Prea multa ciocolata…

Cam asta am inceput eu sa fac; sa mananc prea multa ciocolata. Si daca tot mananc, mananc si ceva ce e pe gustul meu. Nu cred ca as putea sa refuz niciodata de la un Yorkie “stins” apoi cu 7up sau Mountain Dew.
rea multa ciocolata… Atat de mult imi place Yorkie asta… Pana si ambalajul ma atrage. Ma simt ca si un copil de 6-7 ani. Nu ca nu as fi inca un copil, dar sunt putin mai mare.

Cat despre ambalaj, imi place foarte mult ideea celor de la Nestle, cu motto-ul: “Not For Girls!“, chiar ma face sa ma cert cu mama ca vrea si ea si eu nu ii dau. De ce? Pentru ca “is not for girls”.
Sper ca pana acum nu prea multe fete au incercat Yorkie pana acum, pentru ca gustul adevarat il poate simti.

Citeste mai mult »

Sunt ciudat… – sfatul vostru

Nu stiu nici eu exact ce imi doresc. Un singur lucru e cert. Vreau sa fiu singur. Sa incerc sa traiesc pentru tot si toate. Sa ajut si sa primesc ajutor. Dar din pacate nu prea imi iese. Incercam sa fiu eu cu adevarat, dar se pare ca mai bine imi vad de ceea ce ar trebui sa ma preocupe cel mai mult…. scoala.

Voi ce imi recomandati sa fac? Sa dechid ochii a doua persoane la care tin foarte mult si sa nu le las sa faca gresala pe care o vor regreta toata viata (- daca nu toata viata vor regreta timpul pierdut), sa imi vad de scoala si sa ma consum doar pe problemele mele?

Chiar am nevoie de un sfat prietenesc din partea voastra. Astept raspunsuri sincere. Nu vreau sa mai intru in detalii pentru ca nu si-ar avea rostul.

Citeste mai mult »

curajoșii de pe bloguri și amenințările online

să le cadă un ghiveci în cap pe stradă tuturor celor care pun nick-uri și adrese de email la bâză atunci când lasă comentarii pe bloguri. nimic nu e mai enervant decât un poponar sau o pizdă proastă care te jignește din umbră.
aici nu e vorba de “nu-i bagă în seamă” sau “dă-i în morții lor”, ci de faptul că puteți jigni atât de rău pe cineva prin comentariul ăla, încât anonimatul vostru întârâtă și mai mult victima. dacă arunci cu căcat și fugi, riști să ți-o iei mai grav.

de-a lungul timpului m-au amenințat destul de multe persoane importante și misterioase al căror orgoliu se pare că l-am rănit într-un fel sau altul pe care nu l-am aflat nici până azi. le-am pierdut numărul, cauza sau esența. până acum trebuia să rămân fără dinți în gură, să vină țiganii peste mine de vreo câteva ori, să vină și interlopii peste mine de și mai multe ori, să-mi iau bătaie pe stradă de la “Tu știi bă cine sunt eu?”, să mă prindă la școală și să-mi dea bucata, să mă taie, să mă fută în cur și să-mi aprindă o țigară cu un pistol-brichetă.

nu, nu sunt tare în gură, iar în “scandaluri” mi-e aproape imposibil să mă implic sau chiar să provoc. așa e gena mea, de pacifiști hateri. degeaba mă tot criticați cu “ai o gură mare” că eu nu prea jignesc niciodată o persoană (sau mai multe) specifică pe blog, ci o întreagă categorie sau clasă socială; poate pe la început când eram copil mai tâmpit, dar mi-a trecut. cine se simte îmi lasă comentarii anonime în care încearcă să se pișe pe mine. ce fac în legătură cu asta? varianta morală de la: le selectez, le scot pe foi la imprimantă, apoi mă duc cu ele la wc. mda, multe a mai înghițit closetul ăla.

când o să pricepeți și voi o dată pentru totdeauna că amențările virtuale nu au niciun sens? dacă-mi lași un comentariu anonim pe blog în care mă critici cu scopul de a mă face să plâng, (pentru mine cel puțin) nu are același farmec ca și cum mi-ai zice în față în față. în cel mai rău caz, o să mă enervezi ș-o să mai fac posturi de genul ăsta.

marș, dispari, jet, spânzură-te cu firul de la mouse, bagă limba la cooler, ia laptopul cu tine în cadă, bagă-ți cablul de la net pe gât, mușcă din tastatură, bagă capu în monitor și înfige-ți un ciob în jugulară, dar numai lasă-mă în pula mea în pace cu comentariile de genul. de acum înainte, orice comentariu anonim, șmecher dă pă net, gen, o să dispară. e blogul meu și fac ce vrea tricepsu’ meu cu el, și dacă zic că nu suport obsedații de internet cu chef de harță, înseamnă că nu-i suport și nu-i las să-și manifeste testosternul obținut din labă aici. de asta există forumurile. marș acolo.

acum aștept urările de bine; anonime desigur. pussies. cum vă suportați, bă?

Citeste mai mult »

trebuie să ieși din “cuvântul” părinților

da, avem 16 ani, pubertate, revoltă puerilă, teribilism, ălea ălea, dar s-a gândit cineva că poate ăsta e un fel de pretext? părinții n-au dreptate în nici jumate din cazuri. dacă stai să gândești teoretic și practic o să ajungi la aceeași concluzie ca și mine acum, dar și peste 10 ani. dacă nu erau chiar persoane care să-mi spună asta, nu mă mai oboseam și eu s-o repet.

“stai toată ziua și nu faci nimic în casă”- asta auzim destul de des unii dintre noi. poate că e adevărată în unele cazuri, dar cel puțin în al meu nu e. prietenii știu de ce. am observat că astfel de replici sunt folosite de părinți când sunt copleșiți de situație și rămân fără muniție, ca și comedianții ăia care după ce-și termină ultima glumă bună încep să reproducă altele mai vechi, inspirându-se din bucata de hârtie lipită în palmă.

– nu ai voie să te duci!
– păi da’ oricum mă întorc devreme și cu taxi, cu mai mulți.
– tot n-ai voie să te duci!
– de ce?
– ăăă, păi … pentru că sunt mulți golani afară noaptea, de aia
– &#@$#%!@$$%&^%&*&T** !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

aici ai două variante: ori continui să te cerți cu ei, fiind conștient de faptul că sunt încuiați și nu vor ceda nici acum, dar nici în următoarele 15 minute, că doar speranța moare ultima, ori le dai pace și nu te mai obosești să-i explici orbului unde se uită ca să vadă răsăritul. te faci tu mare, pleci din casă și o să-ți simtă lipsa că nu mai are cine să le dea cana cu apă la bătrânețe. aici te piși pe ei, dar e deja prea târziu.

concluzia, încă o dată, e că faza cu vârsta și o să vezi când te faci mai mare nu se aplică mereu. când nu se aplică, e timpul să-ți pui întrebări și să te gândești cum ai ajuns tu să faci asta dacă de fapt voiai să procedezi altcumva. presiunile părinților? aaa, da, se poate, distrug vise.

Citeste mai mult »

semidocta morgana

vine un moment în viața oricăuri băiat când nu se poate abține să nu pocnească o fată cu insuleta dreaptă fix în falca stângă, fardată. de obicei momentele astea sunt dese, dar nu e iarnă de fiecare dată ca să ai insulete în picioare.
totuși, pe cine? pe aia care odată era panarama școlii, iar acum e intelectuala din sângele curvelor. odată avea numai poze cu craci goi pe gresie sau parchet, acum cu ochelari și cartea în mâna, la o cafea. maturizare ca maturizare, fiindcă prima dată ea pare a fi de vină, însă când e proastă de pute și își mai dă și aere de olimpică pe țară la trei materii, nu se mai aplică regula.

dacă citești o carte nu ești mai deșteaptă, fiindcă cel mai probabil o citești repede, pe sărite, nu pricepi nimic din ea, treci peste cuvintele care ți se par greu de silabisit și rămâi la fel de proastă ca acum doi ani, ca acum un an, ca acum o lună și un pic când te-ai apucat de răsfoit cartea. ți-a uitat originile și așa-zisele pițipoance sunt acum pentru tine doar niște proaste care n-au gustul modei și au 0,5 kg pe fond de ten pe față. doar hainele au devenit mai elegante, că personalitatea n-a suferit nicio schimbare. teoretic, te-ai schimbat; practic, ai rămas aceeași terminată.

mai sunt unele care tocesc deampulea, reproduc cam tot ce scrie în carte, iau notă mare și apoi încep să trăiescă cu impresia că ele sunt dăștepte, iar restul dobitoci. ‘ca-ne-ați pula. în cele mai multe cazuri sunt alea care nu vor să plece atunci când toată clasa dorește asta, dar în ultimul timp și-au mărit semnificativ aria de acțiune. acum mai stau și prin centru, pe bănci, veșnic cu o carte în mână și îmbrăcate vintage. la prima vedere par fete deștepte, dar când începi să vorbești cu ele, ori îți vine să le strângi de gât, ori te caci pe tine de râs. încuiate, agramate, snoabe, suflet de piți mereu viu, proaste pur-sânge și cu un feminism de-a dreptul retardat, ele sunt viitorul, măcar pentru următorii doi ani când pornește alt trend.

mă simt inferior pe lângă ele, asta până când n-o să le mai suprot ș-o să le înjur de morți, iar în scurt timp o să rămân uimit de faptul că limbajul lor vulgar e mult mai bine antrenat decât al meu, de parcă ar fi crescut printre țărani de oraș, nicidecum într-un mediu de oameni civilizați, de unde pare că vine. n-are cum să fie o parvenită, hainele și pozele de pe blog, hi5 și facebook n-arată asta.

Citeste mai mult »

limba română 1 – 0 românii

faza cu fii și fi mă/ne oftică la culme, fiecare spune ceva diferit și pretinde că s-a informat dintr-o sursă sigură. ăsta e principalul motiv pentru care mulți preferă să vorbească în engleză, e mai ușor. și mie mi se pare. gramatica limbii române are o grămadă de bășini pe care trebuie să le respecți. acum serios, s-ar putea face și excepții. voi chiar credeți că vorbiți corect? să fiți siguri că nu. toți facem mai multe greșeli decât credem, așa că nu vă mai dați toți filologi nerealizați pe internet. nu mă credeți? aruncați o privire aici.
eu fac o grămadă de greșeli gramaticale și de exprimare, asta pentru că nu prea citesc (cărți), poate doar ziarul. regret asta pe zi ce trece fiindcă n-o să mai am timpul necesar atunci când voi fi mai mare, dar pur și simplu n-am răbdare. nu-i doar vina mea, am și alte influențe negative, cum ar fi articolele publicate în ziare sau reviste importante, sau chiar și emisiuni de la televizor (deși mă uit rar) în care presupun și eu că textele sunt verificate de niște specialiști înainte de a fi publicate.
heh, limba evoluează, aștept ziua când într-un se va scrie legat din cauza numărului din ce în ce mai mare de oameni care deja fac asta.

referitor la faptul că mănânc litere pe twitter, eu scriu foarte foarte foarte repede și n-apăs cum trebuie pe fiecare tastă, și uneori mai rămâne și cursorul în urmă din cauză că procesorul e supra-solicitat. nu, nu mă mai verific. aceiași problemă și pe blog. pare o scuză ușor necredibilă, dar ăsta-i adevărul. încă din clasa I eram singurul din clasa mea care nu mânca litere, asta venind ca o laudă penibilă menită să întărească afirmația anterioară.

parcă articolul ăsta nu e scris de mine, ciudat … să-i piș în freză de academicieni nehotărâți. gata, sună mai normal.

Citeste mai mult »