Pe vremea cand umblam cu cheia la gat (si nu cea a adevarului absolut ca acum) si ne-mparteam frateste cerul cu ceilalti copii de la bloc, pe vremea cand cea mai mare grija era lucrarea de control in care ni se ceruse sa enumeram lunile anului si indoiala ca scrisesem “febroarie” ne distragea atentia de la sotron, pe vremea aia n-aveam decat vise. Si-un car de ani inainte sa le transformam in certitudini.
Fie ca ne vedeam profesori, aviatori, politisti sau gunoieri, toti ne inchipuiam in ipostaze glorificante. Niciunul nu se imagina umil, neindemanatic, nebagat in seama sau cu un sef mai prost decat el. Toti ne inchipuiam salvand lumea. Daca nu Planeta Albastra, macar lumile noastre.
Cati dintre noi sunt azi unde s-au imaginat acum 15-20 de ani. Cati dintre noi au visat sa devina Social Media Experti? Sau pro-bloggeri? Sau PR-isti? Cati dintre noi sunt azi ce n-au visat sa fie niciodata?
1. Detectiv particular
Cum la televizor se difuza in fiecare joi “Maddie si David”, mi-am zis ca n-ar fi rau sa ma fac detectiv particular. Nu paream sa fiu deranjata de faptul ca oamenii aia dormeau la birou cand li se asternea in fata un caz complicat, nici de faptul ca aveau cei mai idioti colegi de pe lume, care dansau limbo in lipsa lui Maddie sau aveau grija ca tot ce putea sa mearga rau… sa mearga rau.
2. Politist
Cred ca toti am avut ratacirea asta, cel mai probabil inspirata de vreun serial american. Atunci, impuscaturile si alergatul dupa criminali periculosi ni se pareau floare la ureche. Acum, o juma’ de tura de parc ni se pare floare pe mormant.
3. Cosmonaut
Sa te-angajezi la NASA? Nimic mai simplu. Ce conta ca tu esti un pirpiriu care mai tarziu avea sa afle ca n-are habar de fizica? Nebunia noastra copilareasca ne asigura ca va veni un moment cand vom pasi pe Luna. Si ca vom face in asa fel incat sa ne indeplinim visul. Pe vremea aia, nu ne cladeam visuri decat ca sa avem ce indeplini. Acum, ne cladim vise ca s-avem ce regreta.
4. Actrita
Trebuia sa trec si prin acest loc comun, nu? Ca prea le-am luat la rand pe toate pana acum. M-am visat si actrita. Si nu orice fel de actrita. Ci din aia care-si face debara speciala pentru Oscaruri pentru ca nu mai au loc in vitrina din sufragerie, printre bibelouri.
5. Creatoare de moda
La aceasta profesie am aspirat dupa ce am analizat putin problema modellingului. Desi ma credeam una dintre cele mai frumoase fapturi de pe pamant, mi-am zis ca parca nu e asa interesant sa ma plimb pe-o pasarela imbracata in haine frumoase (what was I thinking?!) si c-ar fi mai bine daca le-as desena chiar eu. Un oarecare talent la desenat haine aveam. Dar, cum nimeni nu mi l-a cizelat, m-am ales cu cateva zeci de blocuri de desen pline de schite.
6. Avocata. Sau procuroare. Sau judecatoare
Nu conta exact ce anume. Ceva pe-acolo. Noi sa fim sanatosi. Intr-a cincea, citeam Codul Penal. Am zis sa m-apuc din timp de licenta. Culmea e ca mi se parea chiar interesant. Ajunsesem sa stiu cateva legi, imi puneam probleme de drept, preocuparile obisnuite ale unei pustoaice de 11 ani.
7. Salvamar
Baywatch. Faptul ca nu stiam sa inot n-avea nicio importanta. Doar ca mi se parea mie ca meseria asta le cam combina pe toate de pana acum: salvamarii din Baywatch imparteau dreptatea, purtau haine frumoase, se mai jucau din cand in cand si de-a detectivii, excelau acolo unde politia nu reusea. De-astea.
8. Stomatolog
Pe vremea cand ma duceam la dentist insotita atat de tata, cat si de unchi, ca sa ma poata stabiliza in eventualitatea in care voi atenta la integritatea corporala a dentistului, mi-am zis ca n-ar strica sa-nvat si eu sa efectuez niste dinti. Mi-a trecut repede insa. Peste un an am dat cu ochii de chimie.
9. Profesoara de romana
Asta nu se-mpaca deloc cu dorinta mea de a face multi bani. Dar era o materie pe care o iubeam atat de mult, ca nu m-am mai gandit o vreme la asta.
10. Scriitoare
A fost o vreme cand compunerile mele devenisera virale prin scoala. Profesorii le citeau la alte ore, iar colegii de la alte clase imi preluau personajele si construiau ei insisi povesti. Credeam ca niciun copil din lumea asta nu putea sa aiba imaginatie mai multa ca mine. Sau macar pe-aproape. Eram convinsa ca voi scrie un roman de capatai pentru generatii de adolescenti. Chiar am inceput cateva. Neterminate sunt si azi. Mai am timp?
Voi ce visati sa va faceti? Si ce sunteti azi?