Totul incepe frumos cu ce crezi? Alcool, tutun, pasiuni, rock, trance si jazz in sufletele noastre mici dar mari si generoase.
Prima data simti cand cerul se apleaca obosit catre tine, picurand incet lacrimile fine, vad cand orizontul se inchide si nu te lasa sa uiti acea iubire ce-n suflet te apasa probabil prima data cand ai crezut ca ai simtit-o si evident ca nu-ti dai seama ca este doar trecatoare. Privirea te cheama spre visare, sa traiesti eternitatea impreuna, dar cu cine? Ai vrea sa nu cunosti nici durere, nici uitare, doar zile senine si cerul albastru deasupra ta. Auzi cum toate se nasc inca o data, cum se ridica suflete fara pata, cum se deschid ale infinitului porti de sticla, porti ce vor deveni din ce in ce mai greu de deschis odata cu inaintarea in varsta.

Te strang uneori pasii si vrei sa treaca mai repede, dar nu…in privire ti se citeste pofta de viata si rasul in joc de petale, iti daruiesti fiecare zambet ca si cum ar fi ultimul, si furi amintiri ascunse in soapte domoale. Esti zambet si lacrimi pe acelasi obraz, esti ras, durere si vise, esti pus pe sotii si plin de haz, si ca genele inchise – esti basmul frumos dorit de un copil, sarutul furat la intamplare, versul stangaci in nopti de aprilie, esti prima si utima floare care arata tot ce poate doar prin simpla prezenta.

Mainile toate duioase si moi, vrei sa soptesti vorbe ce nu se pot rosti, iar rasul purtat in gand de amandoi, este miezul de noapte si zorii de zi. Tot ce ai vrea sa simti si tot ce ai putea sa simti vreodata.

Crezi ca esti un zbor frant, o poveste minunata, o farama dintr-un suflet bland, o melodie pe aripi neterminata, un pas descult pe o palma, un inceput nou, un zambet pierdut in rasul tau, eu..eu sunt o scrisoare plina de secrete dar niciodata citita.

As vrea sa dau de veste dar sunt printre altele pitita, sunt un vis pentru ale tale dorinte, eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale.

Dar geamurile ti-au inghetat fara rost, in ierni de asteptare, acum totul e “a fost” , gandurile ti-au ajuns pasari ingenucheate-n zbor, cu aripile frante de cerurile grele purtand spre implinirea arcadelor de stele, intaiul pas invins al prabusirii lor. Si totusi prabusirea nu este sfarsitul, este o poarta deschisa catre o alta impresie despre tot ce credeai ca stii. Unde sunt?

Ma gasesti pierzandu-ma printre vise, imaginandu-mi ca-ti pasa de mine,inconjurat de proprii mei demoni, pe terasa necunoscuta pentru altii, inauntrul meu e plin de intuneric, nu mai e strop de culoare.Tu ai sters curcubeul sufletului meu, mi-am dorit sa te am printre ganduri ametite de un absint flambat si o tigara buna dar apartin coroanei unui mar din gradina ta. Am ajuns o banala garofita pe marginea strazii. Si astept sa fiu salvat de cineva care sa mi inteleaga cuvintele ce par a fi legate fara sens…

Totul pare asa de usor cand sunt tigari, bautura si bloguri.