Instructajul de protectia muncii este, in orice companie, unul dintre cele mai plictisitoare etape ale vietii de angajat. Asta, desigur, in cazul in care n-ai alaturi indivizi cu care sa razi pe-nfundate, ca-n generala, cand iti dadeau lacrimile in timpul orei dintr-un stupide motive, precum puloverul pe dos al colegului din fata ta sau un ciucuras care atarna pe unde nu trebuie pe fusta profei. Nu ca mi s-ar fi-ntamplat.

Saptamana trecuta, dupa ce-am cascat pret de cateva ore cat a durat instructajul, m-a vazut Dumnezeu.

• Doamna ne-a spus sa nu traversam strada in fuga, ca s-ar putea sa dea masina peste noi. Eu am trecut strada in fuga si era sa dea o masina peste mine.
• Doamna ne-a spus ca atunci cand coboram din masina, sa pipaim cu piciorul solul pe care aterizam. Eu am coborat din masina si-am pasit in baltoaca.
• Doamna ne-a spus sa avem grija cu instalatia sanitara de la baie. Eu am incurcat rece cu cald si mi-am fript mana sub un jet fierbinte de apa. Mi-au dat lacrimile instantaneu si-au stat acolo vreo juma de ora.
• Doamna ne-a spus sa nu mancam niciodata in birou, sa ne facem timp sa mergem la bufet. Eu am mancat pe tastatura, am primit o veste proasta pe Messenger si era sa ma-nec.
• Doamna ne-a spus sa avem grija sa nu ne curentam la calculatoare. Iar daca ne curentam cat de putin, sa mergem la doctor, ca cica te expui unor riscuri. Uareva. Eu am atins azi touchpad-ul laptopului si mi-a tremurat degetelul. Si la doctor nu ma duc, ca mi se pare penibil.

Oare o sa bifez chiar toate nefacutele din protectia muncii? Inclusiv aia cu “nu sta langa un dulap care are chestii pe el ca s-ar putea sa cada pe tine”? Rugati-va pentru integritatea mea corporala, ca aia mentala oricum e compromisa.