Uneori, e mai important sa fii ultimul decat primul. Sau sa pierzi decat sa castigi. Pentru ca, viata asta plina de ironie s-ar putea la un moment dat sa-ti arate nasul carn, obraznic, sa-si loveasca pumnii a sâc si sa-ti faca cu ochiul! Iar tu va trebui sa-nveti ca a renunta la timp nu-i nicidecum o dovada de lasitate sau de slabiciune, ci de maturitate, auto-conservare si chiar de forta.

Ragazul pe care ti-l iei ca sa te intrebi daca e oportun sau nu sa te mai lovesti singur cu capul de un zid s-ar putea sa fie cel mai important pas din viata ta. Pasul dintre ieri si maine. Un fel de update cu tine insuti si cu dorintele tale.

Uneori, uitam ca poate mai important decat a-i demonstra unui urangutan care ti-e sef ca esti unul dintre cei mai valorosi angajati, este a-ti demonstra tie ca poti mai mult, oriunde altundeva. Si ca-n jurul tau poti aduna si mai multi oameni misto decat in stupina de frustrari.

Uneori, e mai important sa intoarcem spatele unei relatii care ne stoarce de vlaga, decat sa punem frenetic caramida peste caramida la un zid pe care ne prefacem ca nu-l vedem naruindu-se.

Iar momentul in care spui: “pentru mine e suficient, multumesc” s-ar putea sa-ti fie cel mai limpede din cate ai trait. Iar teama de necunoscut, nesiguranta si toate stafiile singuratatii sa se evapore la caderea zorilor. Si, pentru ca seamana cu Apusul, s-ar putea sa nu ne dam seama c-avem in fata ochilor chiar Rasaritul.