Primul la o firma de comercializeaza case de marcat si alte chestii de gen. Intru sa-mi cer duplicat dupa 2 registre si-mi tranteste pe un ton de scarba ca nu daca nu am contract cu ei nu se poate. De la ei am luat casa de marcat, ei imi pot elibera registrele alea, evident, contra cost. Discutie aprinsa, de parca venisem sa ii fur salamul din sandvis, nu sa ii bag niste bani in casa, bani din care isi ia si el salariu.

A fost nevoie sa ies afara, sa trag cateva guri de aer. Stiam ca o reclamatie fara un nume de persoana are mai nici o sansa de reusita, asa ca am intrat iara sa-i cer numele, doar ca s-a facut sa se faca si sa mearga treaba mai departe. Multi mi-au zis ca e treaba generala, in special cu tipul ala burtos ca mine si scarbit de viata ca un emo nefu..t.

A doua este intamplare cu iz de nepasare totala. Aveam de schimbat niste lei in euro si m-am dus la o casa de amanet pe Bulevardul Aurel Vlaicu. Era undeva la 6 fara 2-3 minute cand am deschis usa sa incep operatiunea comerciala. Asta doamna era la iesirea din casuta aia mica de siguranta si mi-a zis repede ca a inchis.

M-am uitat la ceas, de asta stiu ca era fara 2-3 minute, si am rugat-o sa-mi de-a repede suma respectiva de euro, ca-s si eu pe fuga. Mi-a reamintit ca a inchis si ca deja si-a facut casa, asa ca nu ma poate ajuta. Poate imi scapa mie ceva, dar stiu ca poate reface casa fara nici o problema, mai ales ca trebuie doar sa modifice 2-3 sume, conform tranzactiei pe care o facea cu mine. Dar cum interesele agajatului nu se intersecteaza deloc cu ale angajatorului, nu s-a intamplat nici o tranzactie.

Imi amintesc ca am scos zetul de 2-3 ori in aceasi zi fara ca macar sa cracnesc, cand am avut de incasat dupa ce deja il scosesem, crezand ca ziua s-a incheiat. Dar, nici doamna asta nu e platita din banii pe care ii produce ci din banii pe care al ei sef ii are la saltea….ca “are al dracu”.

A treia e o vita de la un magazin de colt pe care am rugat-o sa-mi spuna din care sortiment de bere are 15 la frigider, ca le vreau pe toate la fel. Raspuns; da ce crezi, ca eu tin minte tot? Pe un ton departe de amical. Am ramas masca, fara nici o replica la indemana. Am iesit, si de data asta m-am dus la autoservire ca ce-ti faci cu mana ta nu-ti face nici o vanzatoare cu memoria.

Dupa cum ziceam si in titlu; eu, clientul, sunt motivul nefericiri lor si-mi asum vina.

Recunosc ca nu sunt clientul model, nici pe departe. De cele mai multe ori sunt extrem de exigent, dar nu absurd. Si niciodata nu am fost nepoliticos fara un motiv bine intemeiat. Tot timpul am salutul la mine, tot timpul adaug “va rog” in cerinte.