Am fost de vreo 3 ori la pescuit, in lunga mea viata la malul Marii Negre si nu mi-a placut ca-i plictisitor.

Chiar nu reusesc sa inteleg placerea de a-ti face ochii cat cepele sa urmaresti o pluta pe luciul extrem de plictisitor al apei. Bine, inteleg privitul apei cand esti intr-un moment romantic cu mana pe sanul femei si speri ca odata cu rasaritul soarelui se deschide chilotelul, chiar inteleg privitul apei, dar nu inteleg de ce sa privesti ore in sir daca nu ai nici o sansa la orgasm.

Bine, stiu ca pescuitul este ultimul racnet de barbatie al omului modern impotent in a-si mai motiva pozitia de cap de familie. (insert injuraturi de la o groaza de cunostinte ahtiate dupa pescuit……glumea ba!)

Ei, dar duminica trecuta pe dimineata am primit un telefon de la un amic care ma invita la un pescuit de guvide. Prima reactie a fost sa-l refuz, dar omu a tinut repede sa-mi explice ca e cu activitate si nu cu privit pluta pe ala.

M-am dus sa mai dau o sansa acestui sport de se poate practica si de oamenii cu trup de zeu asiatic, asa ca mine.

Misto cu barca, asta stiam ca-mi place, mai ales ca am si dat putin la rame, sa-mi intaresc bicepsul ( pupa-l-ar tata).

In larg mi-a facut omul un mimim de instructaj despre prinsul guvizilor, adica rama-n ac, ca de restul de ocupa pestele. Si pe bune ca asa e. Doar pune rama-n ac, arunca-l in apa si o sa vezi ca si daca nu faci nimic, pestele tot se agata in ac.

M-a prins asa de tare pescuitul ca nici nu am realizat ca era mijlocul zilei si s-a intamplat ca soarele sa-mi aminteasca ca el e seful absolut pe timp de zi.