Acum cateva saptamani, lacrimam cu pixeli de crocodil ca am pielea mai uscata ca desertul Kalahari si ca drama mea va lasa indiferenti. Cand eram la un pas sa-mi umezesc chipul angelic cu un pumn de untura, ati sarit cu sfaturile: ba sa ma incred in puterile tamaduitoare ale plantelor, ba sa comand pe site-uri de peste mari si tari, ba sa beau fructe si sa mananc apa.

Am stat stramb si-am judecat drept. Imi trebuia totusi experienta traumatizanta a unui om care a trait cosmarul meu. Completam fisa de internare la Ospiciul Tenului Uscat, cand am primit mailul Mariei. Pe toate le stie. De la inchirieri de dricuri, la restaurante de nefumatori, creme pentru toate tipurile de ten si pana la site-uri far’ de pereche in online. Cred ca si raspunsul la “care este sensul vietii” il are aruncat prin vreun sertar parfumat.

“Crema“, imi incredinta ea secretul tineretii vesnice si al tenului pururi hidratat. M-am uitat la chipul ei. Mai neted ca o camasa proaspat calcata. Nu tu cosuri, nu tu exfolieri, nu tu inceput de riduri fine. Cum sa n-o crezi?

Asa ca am dat buzna la farmacie, mi-am achizitionat un tub de 30 ml la super-pretul de 38 de lei. Et c’est tout. De aproape doua saptamani traim intr-o armonie paradiziaca. Pentru prima oara in viata, faţa nu-mi mai e insetata. Si ‘mnezo stie prin cate am trecut!

Daca Maria imi recomanda si o crema contur de ochi la fel de buna ca asta, prezint vremea in pagina 5 si-o investesc consilier personal cosmetic.