Sa presupunem ca, in pofida celor afirmate recent, mi s-a pus revolverul la tampla, mi-am intocmit o bocceluta nedemn de mica si am “facut Revelionul” pe taramul vecin celui unde si-a intarcat dracu’ copiii. Sa mai presupunem si ca, pentru accederea la acest nivel superior de existenta, trebuie sa strabati un alt taram, care n-a fost nici al lui Stefan, nici al nostru, ci a urmasilor urmasilor urmasilor etc. Ma rog, v-ati prins ca vorbesc despre Moldova.
De cate ori mergeam cu trenul spre Alltenia natala, ma cuprindea asa o jena cu co-regionalii mei. Ma gandeam ca numai prin partile noastre vecinul de vizavi isi intinde fara nici o jena sosetele maronii spre scaunul tau sau o familie ia pranzul pe baza de ceapa si parizer. Eeeei, dar jena s-a generalizat national odata cu incursiunea moldoveneasca.
Fabulosul calatoriei initiatice a debutat cu un scandal intre impiegat (care din cauza crizei probabil era acelasi cu persoana care anunta venirea trenurilor) si oamenii peronului, in Roman. Cum manifestarea parea fireasca in imaginarul local, nu ne-am impacientat, doar ne-am rugat ca sosirea trenului sa nu ne prinda pe sine.
Ca niste doamne ce suntem, si eu, si distinsa-mi partenera de calatorie, Cristina, am avut locuri la clasa I, evitand astfel perspectiva a sase ore de moţăit in picioare. Am aterizat insa intr-un spatiu indecis configurat, un fel de compartiment necompartimentat. Aglomerat ca dracu. Erau cam trei valize de pe cap de calator.
Specimenele 1 si 2: Cazacii
Ne-am asezat la locurili noastri. Vizavi, un domn si o doamna, corpolenti, mergeau spre Bacau. O jumatate de ora de mers, conform propriilor marturisiri, pentru care nu a mai fost nevoie de descotoşmănire. Au ramas infofoliti in pufoaicele lor cazacesti, inchise pana in gat, cu caciulile lor cazacesti, tuflite pe urechi.
Specimenul 3: Baba
”Ma ofilesc ca o floricica,” imi sopteste tovarasa de drum.
Intorc privirea spre ea: o baba se cocotase pe manerul scaunului si statea asa, patimita, pe-o buca, asemenea unui bărzoi neofit intr-ale clocitului. Bonus: putea ingrozitor. Cristina s-a retras spre mine. Privirea ei cerea ajutor. Si-a vârât nasucul in fular si am mers asa pana cand vecina ei aviara a scoborat.
Specimenele 3 si 4: Aproape-Blatistii
Tata si fiu. Cocalarish. Aveau belet, dar nu de clasa I. Nasul le-a facut observatie: mergeti la locurili voastri.
“Vagonul nostru e departe,” s-au scuzat feţele lor miloage.
“Aici e clasa I, dumneavoastra aveti bilet de clasa a II-a. Mergeti in alt vagon la clasa a II-a, va rog.”
Credeti c-au plecat? S-au prefacut ca se pregatesc de mutare, si-au strans gecile de piele, telefoanele si s-au ridicat. L-au urmarit pe naş cu privirea pana le-a disparut din orizont. Apoi s-au asezat la loc, nestingheriti. Vedea-i-as ţepeni.