Cand s-a terminat “Testoasele ninja“, am plans ca un ploaia. Aveam sase ani. Maica-mea mi-a sters lacrimile si m-a consolat spunandu-mi ca vor incepe alte desene siiii mai frumoase decat astea, care o sa-mi placa siiiii mai mult.

Imediat dupa, TVR-ul a transmis Sandy Bell, o telenovela animata cu eroina blonda si codite, posesoare de caine, Tambour (daca-mi amintesc bine), si de “gradina misterioasa”, indragostita de Marc. Dar pentru mine n-a ajuns nici la degetul mic al lui Donatello, Leonardo, Michelangelo sau Rafael.

Am trait cu nostalgia testoaselor pana tarziu, cand le-am revazut la fel de avida, pe sarbi, cu purici si intr-o limba pe care, desi nu o cunosteam, am ajuns sa o inteleg.

Dupa ce toate fetitele de varsta mea au abordat look-ul Sandy (inclusiv io), ne-am pus pe rugaciuni. Asta si pentru ca a urmat “Cartea Cartilor“, frate! Care va mai amintiti? Cu Memo, Adi si Oana. Cum s-au terminat desenele, cum s-a terminat si credinta mea. Stiu ca dadeau nu stiu ce carte daca trimiteai o scrisoare pe adresa redactiei. Bineinteles ca eu n-am avut si a trebuit sa ma minunez la cartea vecinilor de pe scara… Si uite de ce acum trebuie sa compensez lipsa cartii din copilarie cu cizme.

“Macron One” erau mai mult pentru baietei, dar am zgait si eu ochii, ca de! era super-oferta. Pe vremea aia nu-ti permiteai sa ratezi un episod dintr-un serial de desene animate, ca nu pupai decat o jumatate de ora par jour. Frate de cruce cu Macron One era Saber Rider. Mai tineti minte melodia? Saaaaaaabeeer Rideeeer! Tananananana! Hai ca nu cant asa de bine, mai bine ascultati originalul. Si tot pentru baietei, “Michel Vaillant“, pilot de formula 1. Stiu ca era un personaj Niki Lauda. Yes, the Niki. Purta mereu o cagula alba pe fata.

Bai, cum erau Piratii apei negre! 🙂 ) Un fel de Basescu cu multe suvite. Si cu un echipaj deloc diferit de echipa de la Cotroceni.

Nu stiu daca asta e cronologia corecta, dar tind sa cred ca a urmat “Captain Planet“, care, in my humble opinion, nu mai are nevoie de nici o prezentare. The power is yours!

Aproape concomitent, dar ziua, rulau de la 12:30 “Pierre et Isa“, sportivi de profesie. Si nu orice sportivi, ci unii omnipotenti, caci luau aur la toate sporturile. Cata eficienta!

Un fel de vara de-a doua a lui Sandy Bell era Lidia, cunoscuta in cercul ei de interlopi cu porecla “Lidia in jurul lumii”. Inca mai fredonez melodia pe la dus si prin timpanele oamenilor. Un lucru a ramas neschimbat: ca atunci, si acum imi doresc Floare cu Sapte Culori sa-mi creez oooorice rochita vreau eu.

Cand a inceput “Nils Holgerson“, m-am apucat sa citesc si cartea. M-am plictisit repede de amandoua.

In schimb, tare incantata am mai fost de “Perrine“, daca va mai amintiti, fetita careia ii murisera parintii si s-a angajat la fabrica bunicului putred de bogat. Mai tineti minte cum isi facea ea sandale singura din panglici?

Ehehei, dragii mosului, mult a fost, putin a ramas. Dupa ce au fost rasfatate cu Perrine, fetitele au mai chicotit putin si la “Candy Candy“, un fel de Sandy Bell creata. Era prima eroina de desene animate care isi schimba iubitii. Daca la inceput, era indragostita pana peste cap de Anthony, la sfarsit ajunge cu brunetul Thierry (parca).

Tarziu de tot, cand eram in clasa a sasea, a inceput si “Sailor Moon“, un deliciu atunci, un deliciu acum. Unele lucruri nu se schimba niciodata: in special pasiunea mea pentru Mascatul in frac, pe care nu m-am lasat pana nu l-am cotropit in viata reala.

Oare copiii din ziua de azi despre ce-si vor aminti maine?