s3ptember dot net

Am fost aseara la film in Plaza cu prietena si alte persoane.
Dupa ce ne-am gandit zeci de minute la ce film sa ne uitam, facand calcule la cat se termina filmul x-y pentru ca unii dintre noi trebuiau sa ajunga in alta parte dupaia, ne-am spus parerea fiecare, dar pana la urma aveam de ales intre “Una-i blonda, alta si mai blonda” si “Underworld – Rise of the lycans”.
Despre cel cu blondele auzisem acum cateva zile ca nu este foarte tare, asa ca am ales “Underworld – Rise of the lycans”.

Nu ne asteptam sa fie foarte dur, pana cand a inceput. Din primele secunde toate fetele au incremenit in scaun de frica cu fata mutata la 90 de grade si mainile la ochi.
Este genul acela de film intunecat cu un sunet de exceptie care te face sa tresari uneori cand apare vreun monstru.

Singurul lucru care nu mi-a placut este ca au fost vreo 2-3 faze la care iti dadeai seama ce o sa urmeze si se strica tot cu toate ca era tare. In rest totul este ok, actori buni, sunet bun, efecte bune si o poveste in care binele invinge raul.

Va recomand sa-l vedeti.

După un week-end prelungit de Ziua Preşedintelui (sărbătorită în fiecare a treia zi de luni din februarie), pelicula Black Panther a marcat nu doar un record al încasărilor pentru această lună a anului, ci al cincilea cel mai bun debut din istorie. Clasamentul nord-american are acum în frunte aclamata peliculă Marvel, anunţă BoxOfficeMojo.com, ce a strâns la debut 192 milioane de dolari.

Internaţional, filmul a mai strâns 169 milioane de dolari, în ciuda faptului că nu s-a lansat încă în China, Rusia şi Japonia, plus ca filmul a fost extrem de vizionat si in mediul online, fiind la mare cautare pe my123movies.net, un portal de filme online. Potrivit ComScore.com, Black Panther a bifat şi a doua cea mai bună lansare Marvel în America de Nord.

Peter Rabbit trece pe locul doi în topul lansărilor din SUA, cu 17,2 milioane de dolari încasări, urmat de Fifty Shades Freed (16,9 milioane), Jumanji: Welcome to the Jungle (7,9 milioane) şi The 15:17 to Paris (7,6 milioane de dolari).

Am fost astazi la Targul Indragostitilor ce are loc la Teatrul National de Opereta “Ion Dacian”.

Am vazut foarte multe bijuterii, carti, felicitari, maimutoaie de plus, brelocuri, decoratiuni, albume si obiecte de arta, fotogravura tridimensionala, lenjerie intima, dulciuri siciliene si multe alte lucruri ce pot deveni un cadou frumos pentru persoana iubita de Valentine’s Day.

Merita sa mergeti pentru ca au de toate, la preturi destul de bune.

Multa lume nu a mai auzit de multa vreme de Michael Jackson, dar melodiile lui au fost ascultate mereu de toata lumea. Desi debutul lui a fost poate cu mult inainte sa va fi nascut unii dintre voi, piesele regelui pop sunt ascultate chiar si in ziua de azi. Putem recunoaste ca reprezinta o legenda vie. Poate ca va aduceti aminte unii dintre voi de vremurile cand era in voga si de cum a reusit sa manipuleze prin stilul sau o mare parte a populatiei intregului glob pamantesc, fanii nenumarati ai megastarului imitandu-l prin vestimentatie sau suvitele lasate din palarie. Reamintirea acelei perioade ne aduce un zambet pe fata, gandindu-ne ca ne-a facut poate o copilarie mai frumoasa.

Pe langa distractia pe care ne-a oferit-o, pe atunci simpla dar frumoasa, prin mesajul melodiilor lui Michael am avut si de invatat multe, cum ar fi “Black or white” impotriva rasismului sau “We are the world” care a dat un impuls tuturor ca oamenii conteaza pe Pamant si el de asemeni pentru noi prin “Earth song”.

Cu toate criticile sau acuzatiile care i-au fost puse in grija artistului de diversi ziaristi sau persoane probabil invidioase pe succesul sau, ar trebui sa fim de parere ca tot ce conteaza nu este ce a facut Michael Jackson in viata sa personala, ci anume ce a vrut sa transmita prin muzica lui. Iar acum desi starea sa de sanatate nu este tocmai una buna, regele nostru pop vrea sa ne readuca bucuria acelor timpuri (asta am citit prin ziare).

Ii multumesc pentru ceea ce a facut si daca legatura lui Michael cu muzica se termina nu o sa-mi para rau, pentru ca el intotdeauna va mai avea ceva de spus, iar ce va lasa in urma lui nu va muri niciodata – muzica buna.

Chiar am ajuns sa imi doresc sa am genele cat mai mici. Nu le mai suport de lungi ce sunt. In fiecare dimineata, ca orice om normal merg sa imi fac “siesta” la baie. Din pacate dimineata s-a transformat intr-un cosmar pentru mine. Nu mai suport sa ma mai trezesc, mai bine nu dorm. Motive?

Poate va parea absurd, dar chiar nu imi mai suport genele rebele. Problema mare sa stiti cu genele astea, sunt cam mari si cele de sus parca noaptea sunt in razboi cu cele de jos, si oare ce iese? Va spun eu ce… se cam lasa cu cateva gene moarte adica prin ochi la mine, iar dimineata e un dezastru.

Urasc sa simt genele intepandu-mi ochii, asa ca 10 minute pierd cu indepartarea “cadavrelor” de pe campul de batalie. Deja imi intra in reflex sa ma trezesc si sa dau navala la ele, am doua alegeri ori incerc sa “scap” de ele ori ma obisnuiesc cu ideea. (cu toate astea ar fi mai bine sa se potoleasca)
Nu pot sa inteleg cum isi doresc fetele gene lungi, eu unul as face orice sa scurtez din ele 🙂

Astazi la ora 4 ma asteapta un interviu, pentru postul care vreau sa il iau pana plec in tara. Sper sa reusesc, si sa prind acest post. Este vorba de un loc de munca destul de relaxant, si platit destul de bine.

Defapt nu am ce sa comentez legat de asta, totul este sa intru acolo. Si atunci sper ca sa investesc putin cate putin atat in revista baietiilor cat si in blog. 🙂

Putin ocupat, azi, aveam un alt post in cap dar am sa il scriu cel tarziu maine. 🙂

Plictiseala la munca, contiunata cu plictiseala si putina aroma de spaima. Totul sub acuta durere de stomac, fierte impreuna aproximativ 2 ore, lasat pana da primul clocot, si apoi explozie de placere in fata unui calculator caruia pana si mouse-ul ii lipseste cu desavarsire.

Cam asa se descrie reteta de placere in ziua in care toti credem ca saptamana aceasta nu se va termina prea curand. E marti, inca sper ca maine sa fie miercuri pentru ca miercuri gandesc ca urmeaza joi si dupa joi vine vineri care aduce si 2 zile de relaxare complecta.

Multi spun ca asta e deja teorema lu` nenea peste, dar mai sigur decat acum niciodata nu am fost. Multi dintre ei vor sa stie ce inseamna sa fie usor, dar sunt lucruri care nu le poti evita in viata. Daca aveti motive realiste contraziceti-ma! 🙂

Am dat si eu in lipsa de inspiratie. Pur si simplu ori ma simt deja in concediul care am sa mi-l fac in Romania, ori deja sunt cu capul in nori. Mai am cateva zile pana cand ma urc in avion, si dupa jumatate de zi pierduta prin traficul aerian, sa aterizez in Romania.

Sa revin la subiectul lipsei de inspiratie. Ma gandeam sa va povestesc despre noul film ce mi-a atras atentia (nu va dezvalui secretul inca), sau probabil de jocul cu care imi pierd diminetile (Caesar IV). Incercari esuate, si totusi acum am scris. Deja era prea gol blogul meu.

Multi au inceut sa ma intrebe, Manu ce s-a intamplat cu tine, de ce nu mai scrii, blogul nu-ti mai aduce bani. Pentru curiosii acestia am doua motive la intrebarile lor idioate: 1. Nu scriu pentru bani! (blogul meu nu mi-a adus nici un profit pana acum) 2. Decat sa scriu baliverne sau sa pun un video de la youtube, mai bine nu o fac!

Si pentru ca lipsa de inspiratie tinda sa devina o gaura neagra care ma absoarbe de tot, am sa incerc sa tin pasul cu zilele ce zboara pe langa mine, dar totusi daca omit una, fara post va rog sa ma scuzati 🙂

Scriu acest post in graba… Sunt in aeroport in Dublin, in terminalul interminabil de lung si mare. Stau in fata unei porti deasupra caruia scrie Gate si astept ca cei de la compania aeriana cu care se pare ca voi zbura sa isi faca aparitia. Apoi voi urca la bordul navei de zbor si voi insotii pasagerii pana la aterizarea pe Budapesta. Ei bine sunt putin confuz dupa ultimele 48 de ore nedormite, dar totusi realizez ca plec in tara. Ne auzim din Romania! Poate iesim si la o bere impreuna!

Daca in postul anterior ziceam ca “am descoperit niste prieteni doar cu “fata”, si am scapat de ei“, ei bine acum am sa incerc sa explicitez acest “citat”.

Ok, sa incep. Tot ce e mai bun in lumea asta sunt nervii. Pentru ca daca nu am avea nervi nu am simti ca traim. Dar pe langa asta trebuie sa existe ceva, sau cineva care sa produca acesti nervi. Ei bine in 90% din cazurile mele, nervii au fost produsi de cineva.

Acel cineva poate fi un negru strain, dar si un prieten pe care il cunosti de multi ani, si il consideri prieten “adevarat”. Ei bine tradarea e cel mai greu acceptabil lucru, dar cu toate astea reactia normala ar fi sa sari in cap la persoana tradatoare. Cu toate astea, in aceasta vara am avut parte de persoane de genul. Insa raspunsul meu, la toate tradarile neasteptate a fost unul simplu (dar greu de pus in practica): indiferenta.

Ei bine, cu bune cu rele, exista si oameni in ziua de azi pe care te poti baza. Da cu siguranta nu voi uita ceea ce am invatat de la verisoara mea preferata (PIM), si anume taria de a trece peste toate si in plus indiferenta in  anumite cazuri.

* si sa nu uit de Alina, Alex & Anda & my PIM care nu aveau ce face sambata dimineata decat sa bea o cafea la mine acasa inainte de plecare…

** si merci Alina ca mi-ai adus aminte de persoanele de “incredere” in Oradea