masca ce NU te ferește de gripa porcină

urăsc măștile astea și moda care s-a creat cu ele. acum e fason, nu precauție.

te duci, îți cumperi masca de la farmacia de lângă tine, nu-ți pasă că-i cea mai ieftină și proastă, dar e un accesoriu “must have” pentru acest sezon. ți-o pui pe față, prima dată invers. îți dai seama după ce râd cățiva de tine și o întorci. mergi ce mergi cu ea, o grămadă de priviri ațintite asupra ta. mission acomplished. ajungi la școală, începe să te incomodeze, o lași pe bancă, se adună toate bolile și microbii emanați de flegmele colegilor tăi prin clasă în ea, după care tu o pui din nou la bot.

teoretic mergi cu botul într-o pungă de gunoi. îți mai tragi câteva poze, așa, că dă șic. ajungi acasă, începi să te simți rău. faci febră, te dor mușchii, strănuți des, îți curge nasul. ajungi la spital, stai în carantină că ești suspect(ă), aflii că ai porcină. game over. stai la tratament antiviral acasă câteva săptămâni, îți revi într-un final. ajungi la școală din nou, te aștepți la câteva primiri călduroase ale colegilor, dar toți arată spre tine cu degetul zicând răutăcios: “bîhâhââ, infectatul/infectata”. game over, again.

mai târziu aflii că defapt masca aia e una chirurgicală, ca să nu le sară medicilor sânge-n nas și gură și practic nu avea niciun folos, asta în afara herpesului care l-ai făcut la colțul gurii din cauza microbilor ce se acumulaseră în ea. nah, trece mai greu. știi, atunci când ți se spune să nu o dai jos de la gură, ți se spune cu un anumit scop.

the end.

Citeste mai mult »

blana morgana

inainte sa incepem, fetele mai slabute care arata bine, nu se incadreaza in ce scrie mai jos.

40 de kilograme, serios? uda si sau cu toale de iarna pe tine? 90-60-90 nu inseamna latimea din profil, in milimetrii, fa. nu te mai plimba prin fata mea, parca incearca cineva sa-mi distraga atentia miscand o creanga uscata. faptul ca esti noncoformista e si mai grav. blugii aia stau pe tine ca pe-un gard cu doua blani puse la o distanta mare una de alta, astfel incat pot vedea prin ele mare parte din privelistea interioara. te plangi ca te-ai ingrasat? de fericire, sau?

faza e ca singura diferenta dintre tine si un copil african infometat e culoarea pielii si marimea creierului, el vrea sa manance atunci cand ii e foame. nu ti-a zis nimeni pana acum ca-n rochia aia arati ca un prospo stors? iti zic eu acum ca sa nu ne mai incanti si a doua oara. profilul tau e un avantaj, te poti ascunde fara probleme dupa felinare sau copaci/pomi proaspat plantati. “bate vantul frunza-n dunga”, iar pe tine la fel.

sincer, degeaba te duci la solar, dupa ce iesi de acolo semeni cu o stafida. picioarele tale sunt la fel de groase ca dozele de bere, presate; foarte secsi, incearca totusi sa nu mai iesi in pantaloni scurti, unii sunt mai slabi de inima atunci cand vad ceva care seamana cu un cadavru defiland pe strada. faptul ca ai putina grasime nu te face grasa, nici macar grasuta. unii se lasa de fumat ca sa fie mai sanatosi, tu de mancat ca sa arati mai bine. FAIL!

Citeste mai mult »

uniformele

sunt cele mai proaste lucruri daca nu sunt alese de elevi, si cand spun elevi nu ma refer la niste reprezentanti tocilari care vin o saptamana la rand cu acelasi model de tricou. prima data faci niste sondaje printre majoritatea elevilor sa vezi ce culori si tipuri prefera, apoi alegi cateva modele create dupa sondaj, le publici undeva unde sa le vada toti elevii, dupa care faci niste urne si chemi toti elevii la vot. stiu ca poate suna infantil sau complicat, dar e singura solutie daca vrei sa poarte si elevii uniformele scolii.
a, si inca o chestie, nu pune elevii sa poarte uniforma completa, e in zadar, stii bine. lasa-i s-o combine cum si cu ce vor ei, asa e cel mai bine.

palmele, amenintarile, jignirile si trimisul acasa nu vor functiona niciodata. n-o sa va mai mearga mult in halul asta, o sa va gasiti si voi nasul, curand …

Citeste mai mult »

aprilie incepe aiurea

mi s-a stricat iar laptopul, nu mai conteaza cum si cand; la doua ore dupa a dat coltul si celelat calculator, astfel weekendul asta am stat pe tusa. a fost, poate, mai bine, am putut procesa mai bine niste vesti, analiza din toate punctele de vedere si ajunge la un verdict prematur. nu conteaza care sunt, au un statut personal si nu le pot imparti chiar cu toti.
daca n-am avut net, am stat mai mult pe la televizor si am aflat mai multe despre greva. da, nici eu nu ma duc maine la scoala. un weekend prelungit n-a stricat nimanui pana acum si nu ramanem in urma cu materia daca facem o zi pauza, mai bine pentru ambele tabere.
n-am mai scris nimic ca n-am avut dispozitia sau mijloacele necesare, intelegeti voi. principiul meu e sa scriu atunci cand simt eu cam am ceva mai bun de zis, desi de cele mai multe ori il incalc.
vad din ce in ce mai des pe internet, moda asta de a fi diferit, ironic, sarcastic, sec de haios, de a arunca cuvinte grele chiar si pentru cele mai nevinovate afirmatii. calm, o sa publice cineva o poza cu voi sau adresa unde locuiti, din greseala, pe vreun site, si n-o sa mai fiti chiar atat de duri pe cat pretindeti. stick, stones and hard words, too, can break your bones, lately …
am auzit aseara melodia asta si mi-a ramas ritmul in cap pentru inca o ora pana cand m-am dus pana la pupitru s-am intrebat cum se numeste, Zagazound – Sonata:

Citeste mai mult »

despre cum fenomenul nokia 1100 genereaza vise stupide pentru prostii creduli

25.000 de euro în mâna ta, cum sună asta? pizdă, logic. cu puţin efort şi răbdare, crezi că poţi să găseşti un nokia 1100 făcut înainte de 2003 în Germania, cu versiunea de soft RH15-16-17 pe care să-l vinzi apoi unui hacker disperat care ar fii dispus să-ţi dea până la 25.000 de euro pe el. nu prea îmi place să năruiesc speranţele, dar asta e la fel de probabil ca şi cum ţi-ar cădea o chintă royală în mâini într-un meci de poker.

care-i povestea? acum câteva luni a început să circule un zvon cum că strict modelele de telefoane menţionate mai sus ar suferii de un bug ce permite interceptarea mesajelor trimise de telefoanele din jur. păi şi cum ajungi de la interceptarea mesajelor la banii din conturile bancare? păi băncile mai trimit mesaje pe telefoanele clienţilor cu datele necesare, sau Vasile îi trimite lui Ion numărul şi pin-ul cărţii sale de credit prin SMS.

care-i adevărul? nu mă mai obosesc să-l povestesc, citiţi-l aici.

concluzia? nu mai daţi massuri, nu mai spamaţi forumurile, siteurile de licitaţii şi restul spaţiilor de mică publicitate cu telefoanele voastre nokia 1100 Made in Germany, e un drum lung de la ţăran de oraş la ţăran de oraş plin de bani. fură, joacă la loto sau ai grijă de o bătrână amărâtă cu un testament generos, momentan sunt singurele soluţii de a te îmbogăţii rapid, fără educaţie sau prea mult muncă.

p.s: ăsta-i cel mai lung titlu care l-am pus vreodată unui articol, dar şi cel mai potrivit.

Citeste mai mult »

nu am chef de azi pana vineri

pfoa, e chiar marţi dimineaţa, gen 3. mă dor picioarele, capul, spatele, de la frig în morţii lui. ziua e cald, seara frig, parcă am fii în deşert. vacanţa a trecut prea repede, sincer, vouă nu vi s-a părut? timpul trece de două ori mai rapid atunci când îţi e şi ţie bine pentru că momentele plăcute sunt întotdeauna mai puţin durabile. de ce? în fine, nu mai contează.

te trezeşti dimineaţa fără nici un chef de nimic, mănânci, te speli, mai pierzi câteva ore pe la calculator, mănânci iar, te îmbraci ş-o-ntinzi la şcoală. dacă ai suflet de samurai lupţi cu tot orarul până la capăt, dacă nu, merge şi un harakirii chiar dacă mai plusezi câteva absenţe în catalog. las’ că nu vede diriga, doar la şedinţă când e şi maică-ta de faţă. şi uite aşa pierzi o zi întreagă fără să înveţi mai nimic, pentru că n-ai cum să nu te plictiseşti la nici o oră, să începi să desenezi, să te uiţi din 5 în 5 minute la ceas sperând că au trecut 15 ş.a.m.d. seara, rupt de somn, dacă mai ai vreun chef, poate mai ieşi pe afară, dacă nu mai pierzi încă câteva ore pe la calculator sau televizor fiindcă de învăţat sau făcut teme nici nu se mai pune problema. după, te culci şi începe ziua iar şi iar şi iar şi iar, până când se anunţă weekendul, cele mai sfinte zile pentru aproape toţi oamenii.

se făcu 3 jumate, gen, abia acum mi-e somn. sayonara.

Citeste mai mult »

Shitz

# mulţumesc celor care mi-au trimis mesaje pe telefon, sunat, lăsat comentarii sau zis personal “la mulţi ani!”, nu sunt chiar atât de singur pe cât credeam. nu mă simt mai diferit, sincer. acu’ pot lucra 60 de zile pe an, legal. n-am făcut nimic gen “Sweet Sixteen” de pe MTV şi nici n-o să fac în weekend, stau chill.

# da, vând blugi de repări, ieftin, opt perechi la număr. mărimile sunt 34-36-38 şi blugii în stare bună, detalii aici. în curând şi tricouri …

# presupun că fiecare dintre voi aţi avut măcar un moment în viaţă când aţi văzut o reclamă la televizor şi v-a plăcut la nebunie melodia de pe fundal, însă n-aţi avut nici măcar un indiciu despre ea. dacă încă n-aţi găsit-o, aruncaţi o privire aici.

# top 10 cele mai mari conspiraţii din toate timpurile, aici.

# raku feat. yolo – strike like – pe repeat în winamp de o oră. e chiar Zale cu Turntable Science …

Citeste mai mult »

saispe

da, sunt chiar şaişpe ani de când mi-a intrat prima lumină în ochi, aia de la becu’ din sala de naştere de la Spitalul Nr.1 Craiova. perioada asta dintre cinşpe şi şaişpe a părut mult mai lungă de un an. am cunoscut oameni, sentimente, locuri, senzaţii, obiceiuri noi, mi-am făcut mai mulţi nervi, dar i-am compensat cu şi mai mult râs.

totuşi, interesantă ultima oră de la cinşpe …

Citeste mai mult »

4 ziua

stau pe spate şi abia acum realizez cât de mică e lumea, câţi fumători sunt în jur(nu de tutun), câte aş fi putut face cu timpul în care mă plictiseam, cât de repede trece timpul şi cum se divid grijile, la fel ca bacteriile, e de ajuns una ca să înceapă o infecţie dată dracu. am o senzaţie d-aia că până joi se sfârşeşte tot, dar nu ştiu care “tot”. nu-mi place ziua, nu-mi mai place ziua. ne plângem toţi că a început şcoala, dar ea e defapt singur ca ne cam scoate din amorţeală, cel puţin pe mine mă băgă la 3-80. mulţi vă mai şi băgaţi pula în ea zicând că nu vă pasă, yeah yeah, ce rebeli sunteţi … asta până când vin părinţii la şcoală şi o lună nu mai pupaţi calculator.

românii teoretic nu mai vor corupţie, dar practic sunt dependenţi de ea:

Numele lui e Gigel, are 16 ani şi comentează des pe forumuri, bloguri sau în discuţii cu prietenii la subiecte ce tratează teme de genul “asta se poate întâmpla doar în România”. el nu e de acord cu faptul că parlamentarii fură bani din bugetul public, iau şi dau şpagă ca să intre în posesia unor lucruri sau ca să beneficieze de anumite chestii ş.a.m.d.

îşi suţine ideea criticând pe unde poate aceste aspecte, folosind şi cuvinte vulgare atunci când sufletul său de naţionalist justişiar îi cere. ei bine, Gigel a dat bani directorului liceului în care el învăţa ca să se transfere în altul, poate astfel luând pe nedrept locul unui copil care a trudit un an întreg pentru media necesară de mutare. Gigel mai e şi plin de bani, doarme pe bani, se şterge la cur şi la bot cu bani, se scaldă în bani, iar părinţii lui dau şpagă acolo unde au nevoie pentru a obţine diverse lucruri şi avantaje, astfel mărindu-şi averea considerabil pe zi ce trece. Lui Gigel îi convine asta şi n-ar vrea ca stilul său de viaţă să se schimbe. Este Gigel un ipocrit împuţit care merită bătut cu un cui ruginit ce-i poate trasmite apoi tetanos? desigur că nuuuuuuuuuuu. Aplauze pentru Gigel şi eforturile sale de a face România o ţară mai bună.

nu, nu e post de umplutură. voiam să dezvolt mai mult, dar în timp ce căscam şi mă scărpinam în cap, îmi expirai şi inspiraţia. da, chiar e frustrant, credeţi-mă.

deschide boxa, dă volumul la un nivel comod pentru tine, cei din jur şi vecini, apoi apasă butonul magic:

stau pe spate şi abia acum realizez cât de mică e lumea, câţi fumători sunt în jur(nu de tutun), câte aş fi putut face cu timpul în care mă plictiseam, cât de repede trece timpul şi cum se divid grijile, la fel ca bacteriile, e de ajuns una ca să înceapă o infecţie dată dracu. am o senzaţie d-aia că până joi se sfârşeşte tot, dar nu ştiu care “tot”. nu-mi place ziua, nu-mi mai place ziua. ne plângem toţi că a început şcoala, dar ea e defapt singur ca ne cam scoate din amorţeală, cel puţin pe mine mă băgă la 3-80. mulţi vă mai şi băgaţi pula în ea zicând că nu vă pasă, yeah yeah, ce rebeli sunteţi … asta până când vin părinţii la şcoală şi o lună nu mai pupaţi calculator.

românii teoretic nu mai vor corupţie, dar practic sunt dependenţi de ea:

Numele lui e Gigel, are 16 ani şi comentează des pe forumuri, bloguri sau în discuţii cu prietenii la subiecte ce tratează teme de genul “asta se poate întâmpla doar în România”. el nu e de acord cu faptul că parlamentarii fură bani din bugetul public, iau şi dau şpagă ca să intre în posesia unor lucruri sau ca să beneficieze de anumite chestii ş.a.m.d. îşi suţine ideea criticând pe unde poate aceste aspecte, folosind şi cuvinte vulgare atunci când sufletul său de naţionalist justişiar îi cere. ei bine, Gigel a dat bani directorului liceului în care el învăţa ca să se transfere în altul, poate astfel luând pe nedrept locul unui copil care a trudit un an întreg pentru media necesară de mutare. Gigel mai e şi plin de bani, doarme pe bani, se şterge la cur şi la bot cu bani, se scaldă în bani, iar părinţii lui dau şpagă acolo unde au nevoie pentru a obţine diverse lucruri şi avantaje, astfel mărindu-şi averea considerabil pe zi ce trece. Lui Gigel îi convine asta şi n-ar vrea ca stilul său de viaţă să se schimbe. Este Gigel un ipocrit împuţit care merită bătut cu un cui ruginit ce-i poate trasmite apoi tetanos? desigur că nuuuuuuuuuuu. Aplauze pentru Gigel şi eforturile sale de a face România o ţară mai bună.

nu, nu e post de umplutură. voiam să dezvolt mai mult, dar în timp ce căscam şi mă scărpinam în cap, îmi expirai şi inspiraţia. da, chiar e frustrant, credeţi-mă.

deschide boxa, dă volumul la un nivel comod pentru tine, cei din jur şi vecini, apoi apasă butonul magic:

Citeste mai mult »

jet jigodie

tot ce-mi doream erau puţin mai mulţi bani şi fără întâmplări nefericite înainte de chestii mai importante din viaţa mea, cu restul mă descurcam eu. asta i-am cerut lui dumnezeu din clasa a 4-a până într-a 7-a când mi-am dat seama că e la fel de real ca Mos Crăciun. e normal să mă simt gelos pe ăia care freacă pula, primesc cam tot ce le pofteşte inimioara, toată lumea îi respectă, nu cad niciodată ţapi ispăşitori şi n-au parte de întâmplări nefericite înainte de chestii mai importante de viaţa lor. ies afară şi mă lovesc de retardaţi care mă iau pe mine la mişto pentru cele mai nevinovate aspecte, dar tot mă chinui să nu-i bag în seamă sau mă supăr şi mă car de acolo cu ideea că ei sunt vaide morţii lor şi va veni şi ziua aia când o să-şi dea seama de asta.

ei sunt cei pe care i-am înjurat de foarte puţine ori, pe care i-am ajutat cu chestii mici (dar folositoare) sau cu care am râs până m-a durut burta. nu mai contează, nu ştiu cum se întâmplă, dar tot eu ajung să fiu retardatul depresiv. chiar m-am săturat să mă plâng pe blog în legătură cu diverse lucruri, să cred că o să vină şi ziua aia (din care o să-mi fie şi mie mai bine), să fiu “prieten” doar pentru favoruri, să mă prefac că nu merit mai multe, să nu fac nimic şi tot eu să fiu de vină, să mai sufăr prezenţa unora sau să le suport comentariile penibile de deştepţi futuţi în cur.

futu-vă morţii în gât de viermi, v-aţi făcut toţi şmecherii şi gagsterii pulii dintr-o dată. nu mai poţi să mergi pe stradă că dai de vreun limax slinos de un metru şi o flegmă care e văr sau prieten cu vreun şef de trib, iar el crede că-şi permite multe fără ca tu să-i dai replica, necontând că-l bate mă-sa de-l stinge doar dacă-l aude înjurând. sunt peste tot şi din ce în ce mai mulţi. adevărul e că de la tastatură toţi aveţi pulă de scoţian, fizic de sportiv şi relaţii de traficant, dar atunci când ieşiţi timizi din bloc ca să vă luaţi o sticlă de suc de la magazin se schimbă foaia.

tu citeşti multe cărţi, de căcat, dar sunt cărţi, dă bine atunci când spui cuiva de asta. degeaba, creierul ăla îţi coace numai căcaturi pe care apoi face greşeala să ţi le şi pună în gură. din generală înveţi că nu se pune punct în titlu, dar ce contează, eşti atât de deştept/deşteaptă încât poţi sfida gramatica. părinţii ţi-au zis că eşti inteligent/inteligentă, dar probabil şi ei sunt la fel de proşti ca tine. n-ai cu ce aşa că nu mai critica aiurea, nici măcar ca să te aflii în treabă.

îmi fac prea multe probleme pentru nimic de la un timp şi devin mai agitat, nervos şi trist cu fiecare zi ce trece. când mă fac mare, promit să uit de unde am plecat. respect celor care se prind ce tot vreau să îndrug cu postul ăsta.

Citeste mai mult »